Dinamica procesului inflaționist în România și provocări actuale

Introducere

Economia oricărei țări semnifică un cadru fundamental în ceea ce privește dezvoltarea și afirmarea economico-socială a oamenilor, moneda fiind elementul cheie atât al vieții economice cât și sociale.

Un obiectiv reprezentativ al politicii economice în majoritatea statelor contemporane este combaterea sau limitarea fenomenului inflaționist. Inflația este considerată de mai mulți specialiști ca fiind unul dintre dezechilibrele macroeconomice cu un impact major asupra dezvoltării și progresului economic al unei țări.

Capitolul 1: Aspecte teoretice

1.1 Inflația: geneză și concept

Pe lângă faptul că inflația este un fenomen monetar, caracterizarea acesteia trebuie făcută pe baza formelor istorice pe care banii le-au cunoscut. Inițial, inflația s-a manifestat sub forma falsificării banilor și anume metale prețioase. În aceste circumstanțe, a avut loc separarea conținutului nominal (mai mare) în ceea ce privește monedele metalice de cel real (mai mic, micșorat prin falsificări în mod repetat).

A doua formă de inflație este reprezentată de inflația banilor de hârtie ce sunt convertibili în aur. Surplusul banilor de hârtie ducea la majorarea prețurilor și diminuarea puterii de cumpărare a banilor ce se află în circulație.

Prăbușirea etalonului aur a constituit premisele unei forme noi ale inflației și anume inflația banilor de hârtie ce nu sunt convertibili în aur sau în general.

Etimologic, acest termen provine din latinescul inflatio ce semnifică umflătură.

Unii specialiști privesc inflația fiind un proces atemporal și aspațial. Aceștia susțin că există inflație când nivelul general în ceea ce privește prețurile crește în mod rapid și continuu. (Silverman, Curzon, R. Barre)

Alți specialiști sunt de părere că inflația este doar o formă de majorare a prețurilor specială și de asemenea acea creștere a prețurilor naționale ce este mai mare decât majorarea a celei internaționale. (J.M Albertini)

În gândirea keynesistă, natura inflației este abordată în concordanță cu fluxurile macroeconomice reale. (J. Keynes)

Promotorii neoliberalismului monetarist au abordat procesul inflaționist pe baza confruntării dintre mărimile reale și cele nominale respectiv dintre nivelurile așteptate și curente ale tuturor indicatorilor macroeconomici. S-a luat în considerare faptul că banii au o importanță deosebită pentru a înțelege nivelul și dinamica mărimii nominale, nu și pentru cea reală. (R. și M. Friedman)

În dicționarul de Economie Politică termenul de inflație este ca fiind “suprasaturarea arterelor circulației cu o anumită cantitate de bani de hârtie ce depășește mai multe nevoi reale ale acesteia, ducând la devalorizarea banilor.”

Autorii Encyclopedie Universalis fac distincția dintre inflație și creșterea prețurilor, fiind de părere că aceștia “nu sunt sinonimi, creșterea generală în ceea ce privește prețurile fiind o consecință iar inflația făcând referire la o viziune de ansamblu asupra economiei.”

Alte abordări ale specialiștilor cu privire la procesul inflaționist sunt:

Inflația este un proces de depreciere a banilor, respectiv a scăderii puterii de cumpărare a banilor ce se află în circulație;

Evidențiază mutațiile atât în ceea ce privește sfera circulației bănești dar și în cea a bunurilor materiale respectiv a serviciilor;

Este o disfuncție ce este acceptată de către agenții economici ca fiind un rău necesar al majorării economice;

În mod sintetic, inflația este definită ca fiind un dezechilibru monetar-material ce indică existența în circulație o masă monetară mai mare decât nevoile reale ale economiei, ducând la deprecierea banilor și totodată la majorarea cumulativă, durabilă și generalizată a prețurilor.

Acest fenomen se desfășoară în mai multe stadii. Astfel, mai intâi are loc un șoc inițial ce este determinat de o dereglare bruscă a fluxurilor dintre cerere respectiv ofertă, urmând apoi un proces cumulativ de accentuare în ceea ce privește dezechilibrele dintre cerere și ofertă.