Dispozitivul de siguranță la nivelul sistemului bancar

Introducere

Stabilitatea financiara estea acea stare in cadrul careia mecanismele economice de formare a preturilor , de evaluare, divizare si gestionare a riscurilor financiare functioneaza sufficient de bine pentru a contribui la cresterea performantelor economice.Conform Raportului asupra stabilitatii financiare (BNR,2006,p.7) , stabilitatea financiara este o caracteristica a sistemului financiar de a face fata socurilor sistemice pe o baza durabila si fara perturbari majore , de a aloca eficient resursele in economie si de a identifica si gestiona efficient riscurile.

Pe fondul actualei crize financiare, stabilitatea financiara reprezinta un concept de maxima importanta pentru autoritatile responsabile cu mentinerea unui sistem bancar si financiar sanatos.Desi Banca Centrala indeplineste foarte multe functii, una dintre cele mai importante este garantarea depozitelor – componenta de baza a dispozitivului de securitate financiara.Necesitatea implementarii unei formule de garantare a depozitelor este explicata de distorsiunile pe care le creeaza lipsa increderii in sistemul bancar si riscul moral, elemente care pot usor degenera in panica bancara (bank run).

Principalele obiective ale garantarii depozitelor sunt promovarea stabilitatii sectorului bancar si protejarea deponentilor. La acestea se adauga si cateva obiective secundare, precum:

-incurajarea economisirii si a cresterii economice;

-promovarea concurentei la nivelul sistemului bancar prin diminuarea avantajelor competitive de care se bucura unele banci datorita marimii sau statutului lor legal;

-redistribuirea costurilor falimentelor bancare;

-facilitarea iesirii din system a bancilor cu probleme.

Pana in momentul instalarii recesiunii economice actuale, dispozitivul de siguranta a sistemului bancar avea la baza doua componente traditionale: schemele de garantare a depozitelor si facilitatile de imprumut pentru situatii de urgenta. Datorita ritmului alert de dezvoltare si diversificare a sistemului financiar-bancar si presiunilor externe existente, au fost intorduse in cadrul dispozitivului de securitate bancar fondurile de rezolutie si facilitatea pentru stabilitate financiara.

Fondurile de rezolutie reprezinta o initiativa a Comisiei Europene ca raspuns la contextual economic actual si consta in alocarea de catre guverne a unor sume importante din fondurile publice in vederea asigurarii stabilitatii financiare.Practic, acestea sunt sustinute de catre sectorul privat, iar obiectivul pe termen lung este ca aceste fonduri sa devina suficient de solide astfel incat sa previna si sa gestioneze crizele sau sa sustina bancile neviabile.

Referitor la facilitatea pentru stabilitatea financiara, aceasta s-a concretizat in iunie 2010 o data cu infiintarea Facilitatii Europene pentru Stabilitate Financiara. Aceasta consta in infiintarea unei companii cu actionari membri statele din zona euro al carei rol il reprezinta mentinerea stabilitatii financiare prin imprumuturi pe pietele de capital in sensul finantarii creditelor pentru statele din zona euro.

1.Componente ale dispozitivului de securitate financiara

Ca si componenta a dispozitivului de siguranta financiara, imprumutul de ultima instanta reprezinta un imprumut acordat bancilor comerciale sau altor institutii de credit care se confrunta cu dificultati financiare.In general, acest imprumut este acordat de catre Banca Centrala a unui stat, aceasta devenind imprumutator de ultima instant (lender of last resort) cu principala atributie asigurarea stabilitatii sistemului bancar si financiar prin protejarea fondurilor deponentilor si evitarea fenomenului de “bank run”.

La nivel global, aceasta functie este detinuta de Fondul Monetar International, fiind un creditor international de ultima instanta in conditiile economice actuale precare.In cadrul Uniunii Europene, Banca Centrala Europeana nu este un imprumutator de ultim rang pentru bancile component, ci fiecare banca centrala este creditor pentru fiecare stat in parte.

Banca Nationala a Romaniei actioneaza ca imprumutator de ultima instanta pentru bancile din sistem, sprijinind acele institutii de credit care nu dispun de suficiente lichiditati pentru a onora cererile deponentilor.Bancile cu probleme temporare de lichiditate pot apela la acest tip de imprumut de la BNR numai dupa ce au epuizat posibilitatile de a imprumuta fonduri de la alte institutii de pe piata financiara.Aceste imprumuturi se acorda la o rata ridicata a dobanzii, tocmai pentru a incuraja bancile sa caute mai intai alte surse de finantare. Banca în dificultate, înainte de a apela la această soluţie, trebuie să fi încercat să obţină credit pe toate căile prevăzute de lege iar acţiunea împrumutătorului de ultimă instanţă trebuie să prevină, pe lângă apariţia riscului de sistem şi pierderea încrederii publice în sistemul bancar.

Conform Legii nr. 312/2004 privind Statutul BNR, Banca Naţională a României poate acorda băncilor credite pe termene ce nu pot depăşi 90 de zile, în anumite condiţii de creditare, stabilind nivelul minim al ratei dobânzii şi criteriile ce trebuie îndeplinite de bănci, credite care sunt garantate cu – dar fără a se limita la - titluri de stat provenite din emisiuni publice, prin remiterea lor în portofoliul BNR, depozite constituite la BNR sau la alte persoane juridice agreate de BNR. Pentru toate operaţiunile efectuate, BNR stabileşte şi încasează dobânzi, comisioane şi alte forme de acoperire a riscurilor şi costurilor de funcţionare.

Fondurile de rezolutie reprezinta instrumente in domeniul prevenirii crizelor si al gestionării băncilor, fiind finanţate de către sectorul privat. Comisia Europeană sprijină instituirea unor fonduri de rezoluţie ex-ante finanţate printr-o taxă impusă băncilor care să aibă drept scop facilitarea soluţionării situaţiei băncilor falimentare pentru a preveni fenomenul de contagiune şi a permite lichidarea ordonată a băncilor respective. Astfel se doreşte ca pe viitor acţionarii şi creditorii (mai puţin deponenţii) băncilor falimentare să fie primii care se vor confrunta cu consecinţele falimentului băncii , iar fondurile de rezoluţie vor contribui la un faliment ordonat al acestora şi nu vor fi utilizate ca o asigurare împotriva falimentului sau pentru a salva de la faliment băncile cu probleme.

Finantarea fondurilor de rezolutie urmareste indeplinirea a doua obiective principale: colectarea resurselor financiare necesare având în vedere modul lor de utlizare si încurajarea unui comportament adecvat care să conducă la reducerea riscului apariţiei situaţiilor pentru care este necesară intervenţia fondului.

Finanţarea fondurilor de rezoluţie are la bază contribuţiile plătite de instituţiile bancare care se poat calcula ca si procent din activele bancii, pasivele sau profitul anual.Fondurile de rezolutie sunt administrate de bugetele generale nationale, iar sumele sunt plasate intr-un portofoliu bine diversificat din punct de vedere geographic in active nebancare foarte lichide cu riscuri de credit si de piata foarte scazute asfel incat sa se sprijine economia reala.