Etica în domeniul bancar

Cap. 1 Etica în afaceri

1.1. Scurt istoric :

Studiul eticii în management poate fi abordat din mai multe directii.Abordarea cea mai practica este aceea de a percepe etica în calitate de catalizator al managerilor pentru a întreprinde actiuni din punct de vedere social .Miscarea pentru includerea studiului eticii ca pe o parte esentiala a instruirii de management a început in anii ‘70 si s-a dezvoltat semnificativ în anii ’80,odata cu dezvoltarea continua a mediului de afaceri .Acest lucru a fost necesar pentru a se elimina concurenta neloiala si totodata pentru a se îmbunatati relatiile dintre clienti si afaceristi.

1.2. Acceptiuni ale notiunii de etica :

Etica, conform dictionarului este “stiinta care se ocupa cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare si cu rolul în viata sociala”.

Faimosul doctor si filantrop misionar defineste etica drept ‘’preocuparea noastra pentru un comportament bun .Avem obligatia de a lua în considerare nu numai bunastarea noastra personala, ci si pe acea a altor oameni ‘’.

În afaceri etica mai poate fi definita drept capacitatea de a reflecta asupra valorilor în procesul de luare a deciziilor ,de a determina modul în care aceste valori si decizii influenteaza diversele grupuri de parteneri si de a stabili modul în care managerii pot sa foloseasca aceste observatii în conducerea de zi cu zi a firmei .

R. T. De George, unul dintre autorii cei mai proeminenti în acest domeniu,

defineste etica în afaceri drept „perspectiva etica, fie implicita în comportament, fie enuntata explicit, a unei companii sau a unui individ ce face afaceri”.Comportamentul si declaratiile pot sa se contrazica, astfel încât despre o corporatie se poate spune uneori ca, desi afiseaza un credo etic pus în serviciul comunitatii, daunele teribile provocate mediului înconjurator arata care îi sunt adevaratele convingeri.

P. V. Lewis defineste etica în afaceri drept „acel set de principii sau argumente care ar trebui sa guverneze conduita în afaceri, la nivel individual sau colectiv”. Daca suntem de acord ca exista numeroase lucruri pe care oamenii de afaceri nu ar trebui sa le faca, etica în afaceri în acest al doilea sens se refera la ceea ce oamenii ar trebui sa faca în afaceri (Lewis, 1985).

La noi, termenul de „etica „ are cel putin trei semnificatii diferite. În primul rând, etica se refera la asa-numitele moravuri, cutume si obiceiuri traditionale specifice diferitelor culturi.

În al doilea rând, prin termenul „etica” se întelege ansamblul de valori si

norme care definesc, într-o anumita societate, omul de caracter si regulile de

comportare justa, demna si vrednica de respect, a caror încalcare este blamabila si vrednica de dispret. În aceasta acceptiune, etica promoveaza anumite valori,

precum cinstea, dreptatea, curajul, sinceritatea, marinimia, altruismul etc.,

Etica managementului este o forma a eticii aplicate si reprezinta un ansamblu de norme carora trebuie sa li se subordoneze actiunile si deciziile cadrelor de conducere din organizatii, norme care pot sa fie sau nu sanctionate din punct de vedere juridic si care sunt impuse prin forta constiintei colective, a opiniei publice. Ca principii generale de conduita sau coduri etice, etica este aplicata în managementul resurselor umane, în managementul situatiilor de criza, în comunicarea de marketing în toate formele ei: branding, relatii publice, publicitate.

Etica profesionala impune stabilirea unor reguli interne în fiecare profesiune, care pot lua forma “bunelor practice”, “codurilor etice” sau “codurilor deontologice”.

1.3 Factorii care determina etica în afaceri:

Principalii factori care determina comportamentul etic al organizatiilor sunt reglementarile guvernamentale ,codurile de etica ,caracteristicile individuale ,regulamentele interne ,presiunea sociala si gradul de profitabilitate .

Regulamentele guvernamentale interzic anumite activitati ,procese de productie sau folosirea unor materiale .Este necesar ca toate companiile sa cunoasca aceste prevederi si sa le respecte.Prin regulamentul lor imperativ,reglementarile guvernamentale fac ca activitatile unei organizatii sa fie legale sau ilegale.Daca reglementarile legale sunt insuficiente si permit desfasurarea unor activitati incorecte sau care ar leza interesele partenerilor , afacerile pot fi legale ,dar neetice ,incorecte