EURO - Avantaje și Dezavantaje

1.Scurt istoric privind introducerea monedei EURO

Moneda euro a fost introdusă la 1 ianuarie 1999, când monedele naţionale ale zonelor participante ,care erau în număr de 11, nu mai existau ca parte întreagă şi devinse simple subdiviziuni ale monedei europene.

La data de 1 ianuarie 2001, Grecia a intrat în zona euro. Cu ocazia Consiliuli European de la Santa Maria de Feira din Portul a fost avizată intrarea sa la data de 19 iunie 2000.

Astfel Grecia a devenit a douăsprezecea ţară care a intrat în zona euro. Cu toate acestea Banca Centrală a acordat un termen limită ca să poată preschimba pisele şi monedele naţionale, care pe o anumită perioadă de timp au continuat să fie utulizate în ţările lor până când o să se introducă noile monede şi bilete de la 1 ianuarie 2002. Până la data de 28 februarie 2002, unele din vechile valute îşi vor păstra încă valoarea lor legală. Diferă de la ţară la ţară, datele de validare a monedelor naţionale.

La data de 31 decembrie 2001, marca germană a fost prima monedă care a dispărut. Toate monedele care au încercat să mai aibă valoarea lor legală în statele lor a fost până la data de 28 februarie 2002 respectiv şi 1 ianuarie 2007.

Dar băncile centrale din statele zonei euro a continuat să accepte biletele şi piesele ale vechilor monede şi acest lucru pentru numeroşi ani încă (31. 12.2012 în Finlanda pentru unele bilete iar pentru moneda metalică tot la data de 31.12.2012).

Moneda comună a 28 de state membre ale uniunii europene, a devenit euro, dar şi monedă unică a 13 dintre aceste state, ca şi de factor în unele state şi teritorii precum Kosovo. Banca Centrală Europeană gestionează emisiunea sa. Moneda euro a fost pusă în circulaţie sub formă de monedă de cont, dar ea este în funcţiune încă din 1999, fiind succesoarea monedei de cont European Currency Unit (ECU), respectiv “unitate de cont” sau “monedă coş” europeană, care a fost pusă în funţiune în 1979.

Moneda de cont ECU a fost înlocuită de moneda euro, adoptând următoarele măsuri:

• de la data de 1 ianuarie 1999 toate referirile la moneda ECU din contracte şi din alte instrumente juridice erau înlocuite cu referiri la euro;

• continuitatea contractelor denominate în monedele naţionale ale ţărilor membre participante la euro;

• trebuiau respectate regulile de rotunjire stabilite ;

Numele de euro pentru monedă s-a stabilit în cadrul Consiliului European de la Madrid, iar în data de 15 iulie 1997, s-a decis utilizarea unei prescurtări oficiale pentru euro, “EUR”, simbolul oficial fiind ales caracterul €, cele doua linii paralele sugerând stabilitatea monedei euro.

Moneda unică a fost introdusă în trei etape distincte:

Prima etapa a început la data de 2 mai 1998 şi încheindu-se la data de 1 ianuarie 1999. Ea a început printr-o reuniune specială la nivel înalt a Uniunii Europene, la Bruxelles, o întâlnire a cărui obiectiv central a fost să determine care dintre cele 15 naţiuni membre ale Uniunii Europene vor lua parte la uniunea monetară. Înaintea reuniunii la nivel înalt de la Bruxelles, alegerea participanţilor la euro a reprezentat una dintre cele mai controversate probleme politice din Europa, dominând aproape fiecare discuţie referitoare la uniunea economică şi monetară. După ce consiliul Europei a anunţat în cele din urmă participanţii calificaţi , în cele opt luni ale Fazei A s-au realizat:

1. S-a înfiinţat Bănca Centrală Europenă (Institutul Monetar European a fost înlocuit de Banca Centrală Europeană ).

2. Ajustările finale ale sistemelor legale naţionale pentru adaptarea la o noua monedă.

3. S-au pregătit din punct de vedere tehnic primele emisiuni de bancnote şi monede euro.

Cea de-a doua etapă a început la data de 1 ianuarie 1999 şi s-a incheiat la 31 decembrie 2001.Această etapă reprezintă introducerea euro ca monedă oficială în cele 11 ţări care formează zona monedei unice. În această fază B, însă, euro exista numai ca monedă de cont însemnând că monedele şi bacnotele veritabile în euro nu erau distribuite. Această însemna că euro este în prezent folosit în toate operaţiunile, începând cu cecurile personale, declaraţiile bancare, înregistrări electronice şi sistemele contabile până la facturile companiilor şi situaţiile financiare, în valoare de mai multe milioane de dolari. Euro nu va intra cu adevărat în portofelele cetăţenilor Europei decât în fază C. Mai mult decât atât, Uniunea Europeană a adoptat regula care nu are nici o obligaţie, nici o interdictie în ceea ce priveşte folosirea euro în cursul fazei B, pe scurt. Pe scurt asta înseamnă că persoanele care doresc să folosească în acesta perioadă euro ca unitate de cont, au dreptul legal să facă acest lucru, dar nimeni nu poate fi obligat. Fază B durează maxim trei ani şi cuprinde câteva evenimente majore.