Evaluarea riscului de țară de către agențiile de rating - abordare comparativă

CAPITOLUL 1: ASPECTE GENERALE SPECIFICE RISCULUI DE ȚARĂ

Riscul de țară reprezintă un concept complex și controversat, întrucât nu se poate vorbi de o abordare metodologică unitară. Apariția și dezvoltarea acestuia s-a realizat ca urmare a intensificării, după perioada celui de-al doilea război mondial, a împrumuturilor acordate de diferite instituții financiare unor guverne sau firme străine. În sens larg, riscul de țară reflectă probabilitatea de a înregistra pierderi financiare din afacerile internaționale, ca urmare a unor evenimente economice, politice și sociale specifice unei țări .

În componența riscului de țară sunt incluse alte două riscuri: riscul suveran și riscul de transfer. Riscurile ce țin de datoria externă publică sau public garantate pot fi grupate potrivit denumirii de risc suveran. Acesta face referire la probabilitatea ca un stat suveran să nu poată sau să nu dorească să își plătească datoriile publice externe sau public garantate, din cauze ce țin de controlul guvernului statului respectiv. De asemenea, riscul suveran este stras legat de schimbările politice și performanțele economice ale țării. Riscul de transfer se desfășoară la nivel macroeconomic și reflectă posibilitatea ca guvernul sa nu dorească sau să nu poată asigura firmelor private valuta cerută în schimbul monedei naționale, necesară achitării obligațiilor externe. Acesta apare, în general, în acele țări care se confruntă cu un deficit cronic al balanței de plăți, în care schimburile valutare sunt controlate de către guvern.

Materializarea riscului de țară poate fi determinată de anumite evenimente pe care firma investitoare nu le poate controla, iar cauzele producerii acestor evenimente nu pot fi eliminate. Așadar, firma poate preconiza eventualele evenimente posibil a fi produse, iar pentru evitatea riscului poate alege să nu investească, sau va alege o formă de internaționalizare potrivită nivelului de risc al țării gazdă.

Pierderile aferente materializării -riscului de țară reprezintă diferența dintre veniturile prevăzute a se realiza și veniturile concret realizate ca urmare a derulării afacerilor aflate sub stăpânirea riscului de țară. În cazul investițiilor străine, acestea sunt concretizate sub mai multe forme :

Pierderi de oportunități- determinate de blocarea profiturilor obținute în urma investiției realizate;

Pierderi reale- sumele investite nu se mai pot recupera din țara gazdă;

Costuri suplimentare- ca urma a adoptării unor strategii de reducere/evitare a efectelor negative apărute după materializarea riscurilor.

Dându-și seama de nivelul de risc și pierderile potențiale aferente unei tări, firmele transnaționale vor avea de ales între a pătrunde pe acea piață sau nu.

Situațiile ce pot declanșa materializarea risclui de țară sunt reprezentate de anumite evenimente care afectează atât profitabilitatea, cât și recuperarea investiției. Aceste evenimente sunt de naturi diferite :

- de natură economică- scăderea continuă a creșterii economice, scăderea puternică a încasărilor din export, creșterea rapidă a costurilor de producție, creșterea ratei inflației,etc.;

- de natură politică- război, acte teroriste ale unor grupări separatiste, invazie militară străină, conflicte generate de interesele politico-economice,etc.;

- de natură socială- apariția unui război civil, conflicte de natură religioasă, distribuirea inegală a veniturilor, contradicții între clase sociale,etc.