Evoluția comunităților europene - Tratatul de la Maastricht

Uniunea Economica si Monetara

U.E.M. a fost foarte repede considerata de statele membre ale Comunitatii drept un obiectiv realizabil. Dar a fost necesar un esec si realizari partiale înainte ca realizarea sa sa culmineze cu instaurarea unei monede unice pentru 11 state membre.

A. Esec initial si realizari partiale

a. Planul Werner: la sugestia Comisiei din februarie 1969, sefii de stat si de guvern au luat decizia la Haga (în decembrie 1969) de a studia posibilitatea crearii unei U.E.M.

În martie 1970 Consiliul l-a desemnat pe luxemburghezul Pierre Werner pentru a prezenta un raport pe aceasta tema. Inspirându-se din acest raport, Comisia într-un mod prudent a propus crearea unei uniuni în 10 ani. Aceste doua initiative au prefigurat propunerile din 19881. Anul 1971 a fost marcat de discutiile purtate pe aceasta tema.

Dar dezordinea economica si monetara provocata de deciziile americane de a abandona sistemul de la "Bretton Woods" (rata de schimb fixa între monede) si de a lasa dolarul sa fluctueze a provocat puternice tensiuni între europeni care au reactionat foarte diferit. Proiectul a fost, deci abandonat.

b. "sarpele monetar european": pe 21 martie 1972 în fata consecintelor (foarte prejudiciabile pentru functionarea pietei comune) sistemului monedelor fluctuante, "cei 6" (si Marea Britanie) au decis sa reduca marja de fluctuatie între monedele lor.

Acest mecanism nu s-a dovedit destul de eficace întrucât statele care au avut dificultati foarte mari nu au avut alta solutie decât sa iasa din sistem (Marea Britanie din iunie 1972, Italia în februarie 1973, Franta în ianuarie 1974, apoi, dupa o revenire în iulie 1975 – în martie 1976).

"Sarpele" este cu toate acestea la originea crearii unui mecanism comunitar durabil: FECOM (Fondul European de Cooperare Monetara instituit prin regulamentul Consiliului din 3 aprilie 1973).2

c. "Sistemul monetar european": Consiliul european de la Bréme (6-7 iulie 1978) a decis în principiu crearea S.M.E. Sistemul a intrat în vigoare pe 13 martie 1979. Elementul sau esential a fost constituit dintr-un mecanism de limitare a fluctuatiilor monedelor, unele în raport cu celelalte, bazat pe un angajament al bancilor centrale.Ca si "sarpele", acest S.M.E. este fundamentat nu pe acte comunitare, ci pe acorduri între guverne (care nu au nici macar valoare de tratate internationale). S.M.E. nu se aplica deci ansamblului statelor membre.

B. Noul proiect de U.E.M.

Cu ocazia negocierilor A.U.E., realizarea U.E.M. a fost din nou discutata. Reticentele Marii Britanii nu au permis decât o modificare formala a tratatului CEE constând în introducerea articolului 102A care formeaza primul capitol al titlului îi intitulat "cooperarea în materie de politica economica si monetara" care nu adauga nimic competentelor comunitare Dar acest precedent a permis Consiliului european de la Hanovra (27, 28 iunie 1988) sa reaminteasca faptul ca "adoptând Actul Uinic, tarile membre au confirmat obiectivul de realizare progresiva a U.E.M." a carei presedintie a fost încredintata lui J. Delors, presedintele