Evoluția creditelor bancare și a produselor de economisire în Luxemburg

Luxemburg este una dintre cele mai mici tări din Europa cu o suprafată de circa 2,586 km². În vest se mărgineste cu provincia belgiană Luxembourg care are aproape o suprafată dublă fată de cea a tării (4.443 km2).

Economia stabilă, puternică a Luxemburgului, prezintă crestere moderată, inflatie redusă si somaj redus. Serviciile, în special cele legate de bănci, ocupă un segment tot mai important al economiei. Luxemburgul are legături comerciale si financiare în special cu Belgia si Olanda, si ca membru al UE, se bucură de avantajele pietei libere europene.

Luxemburg are cel mai mare PIB pe locuitor din lume. Somajul a fost de 4.9%din forta de muncă în 2018 .În anul 2009, investitiile străine directe în Luxemburg au fost de 27,2 miliarde dolari. Totodată, Luxemburg a investit aproape 15 miliarde de dolari în alte tări.

Dupa anii ’70 cand a avut loc criza structurala a siderurgiei, datorata in principal supracapacitatii de la nivel mondial, a avut loc dezindustrializarea accelerata a economiei luxemburgheze, locul siderurgiei fiind luat de sectorul financiar-bancar.

Momentul de varf al dezvoltarii sectorului financiar-bancar a fost atins in anii ’90, fiind favorizat de implementarea unui cadru legal favorabil si a unui regim fiscal avantajos - secretul bancar si regimul flexibil in materie de provizionare bancara, eficacitatea supravegherii prudentiale și transpunerea rapida a directivelor Uniunii Europene.

Luxemburg, al doilea mare centru internațional pentru fonduri de investiții și pe locul al 13-lea pe piața financiară mondială, este în căutarea unui nou model financiar, care să genereze prosperitate economică, în perspectiva renunțării la secretul bancar în 2015.

În 2008, înaintea crizei financiare, sectorul financiar asigura aproape jumătate din veniturile fiscale ale țării. Băncile Marelui Ducat vor să scape de imaginea de centru financiar offshore, de paradis fiscal puțin interesat de proveniența capitalului.

Decizia din 2015 a creat însă o undă de șoc pe piața financiară din Ducat și a provocat retrageri masive de capital din partea clienților străini.

Aprobarea de către Luxemburg a schimbului automat de informații fiscale de la 1 ianuarie 2015, privind conturile deținute de non-rezidenți, obligă băncile să facă ordine. Astfel,acestea nu păstrează decât clienții care au declarat autorităților fiscale din țările de origine existența conturilor din Luxemburg, iar restul sunt invitați să plece. Băncile din Luxemburg trebuie să se concentreze în aceste condiții pe clienții cu averi mai mari, de 20-30 de milioane de euro, segment unde există o concurență puternică din partea Elveției, precum și a unor noi jucători proveniți în special din Asia.

Un studiu realizat de compania de consultanță PWC arată că activitățile de administrare a averilor din Luxemburg se află la o răscruce, cu o creștere estimată pentru 2014 la 7%, comparativ cu 18% în Elveția și 21% în Singapore și Hong Kong.

În mod tradițional, Luxemburg a fost cunoscut pentru asigurarea intimității pentru investitori. Cu toate acestea, Luxemburgul va deveni mai puțin cunoscut ca țară pentru conturi secrete și clandestine ca urmare a semnării FATCA(Foreign Account Tax Compliance Act), care acceptă Luxemburgul să împărtășească informații cu privire la activele deținute de cetățenii și rezidenții americani la autoritățile fiscale.

În sectorul bancar privat din Luxemburg, totuși, există încă instituții financiare care spun că oferă conturi bancare private confidențiale, de exemplu, există conturi numerotate pentru a păstra identitatea unui client. Dar acest lucru nu înseamnă neapărat că contul clientilor nu este cunoscut autorităților fiscale, mai ales că reformele sunt din ce în ce mai regulate, deoarece presiunile asupra țărilor sunt afectate de erodarea secretului asociat cu banca offshore din Luxemburg și din alte părți.

O altă caracteristică a Luxemburgului este că majoritatea deponenților străini provin din Europa, mai ales din Franța, Belgia și Germania, astfel că sectorul financiar al țării trebuie să se diversifice și să se internaționalizeze.

Luxemburg este initiatorul euro-obligatiunilor, consolidandu-si pozitia de principal centru financiar international prin diversificarea in materie de obligatiuni externe, obligatiuni de stat si depozite la bancile centrale din Elvetia si Germania. Luxemburgul ocupa locul intai pe piata financiara europeana in gestionarea activelor prin intermediul organismelor de plasament colectiv.

Avântul sistemului financiar-bancar luxemburghez s-a datorat în mare parte unor avantaje legislative și de reglementare în cele mai diverse planuri: flexibilitatea autorităților administrative și fiscale cu privire la controlul prudențial și la previzionarea riscurilor, reglementările permisive ale activității financiare, absența inițială a rezervelor minime obligatorii (condiție impusă ulterior o dată cu crearea Băncii Centrale Europene în 1998), funcționarea unui sistem legislativ (legat de sistemul financiar-bancar) cu caracter puternic inovator și instaurarea progresivă a unui puternic și bine păzit secret bancar (și de ale cărui avantaje Luxemburga profitat cât mai mult, așa explicându-se neparticiparea la schimbul automat de informații în domeniu).