Evoluția Recentă a Cursului Leului

În ultima perioadă, se discută foarte mult despre evoluţia cursului de schimb al leului, ceea ce este explicabil, având în vedere importanţa acestei probleme. Articolul prezintă pe scurt cauzele acestei evoluţii, sugerând unele soluţii pentru atenuarea volatilităţii acestei importante variabile economice. Concluzia autorului este că, în anumite condiţii, evoluţia viitoare a cursului leului poate fi una pozitivă.

1. Introducere

Evoluţia recentă a cursului leului a provocat numeroase şi aprinse discuţii - multe din ele televizate -, în cadrul cărora participanţii şi-au spus părerea, au formulat acuze, au dat explicaţii şi au făcut prevestiri. Impresia creată de toată această agitaţie mediatică - ajunsă uneori până la paroxism - este că, după aproape două decenii de tranziţie la economia de piaţă şi de reformă a învăţământului economic, problematica monetară rămâne puţin cunoscută, chiar şi de către unii dintre aşa-zişii „analişti economici”. Scopul acestui articol este să prezinte pe scurt cauzele evoluţiei recente a cursului monedei naţionale şi să sugereze unele soluţii susceptibile să întărească stabilitatea variabilei economice respective. Sperăm ca, în modul acesta, să contribuim la clarificarea unei probleme importante nu numai pentru economiştii profesionişti, ci şi pentru publicul larg.

Prin definiţie, cursul de schimb (valutar) este preţul unei monede exprimat într-o monedă străină (valută). Ca orice preţ, cursul de schimb se formează pe o anumită piaţă (piaţa valutară), prin confruntarea forţelor acestei pieţe: cererea şi oferta (de valută).

La fel ca în cazul oricărei alte pieţe, cererea şi oferta variază în timp: cursul de schimb este, deci, o mărime dinamică, înregistrând adesea fluctuaţii importante. Ca urmare a acestor oscilaţii, există posibilitatea ca un operator să cumpere o anumită monedă la un preţ ridicat, iar apoi să constate că preţul respectiv scade - sau invers. Eventualitatea unei pierderi, ca urmare - după caz - a deprecierii unei monede, respectiv a aprecierii acestei monede, constituie un risc specific, numit „risc valutar”. Ca urmare a existenţei inexorabile a acestui risc, variaţiile cursului de schimb pe piaţa liberă sunt considerate, adesea, indezirabile de către operatorii privaţi sau de către autorităţi, ceea ce explică controversa care există în doctrină între adepţii cursurilor fixe şi cei ai cursurilor flotante. Acelaşi factor explică, inter alia, vehemenţa confruntărilor care au loc la noi în legătură cu acest subiect; riscul valutar afectează puternic veniturile şi averile actorilor vieţii economice, ceea ce face ca uneori divergenţele de idei să fie provocate nu de adeziunea la principii teoretice diferite, ci de sordide ciocniri de interese. În fine, existenţa riscului valutar explică formidabila dezvoltare pe care au cunoscut-o în ultima perioadă diverse tehnici de protecţie împotriva sa (opţiuni call şi put, contracte futures, operaţiuni swap etc.), tehnici care, fapt profund semnificativ pentru înţelegerea lumii în care trăim, se bazează mai mult pe mecanismele şi legile pieţei şi mai puţin pe intervenţia statului.

Principalii factori care determină - prin intermediul cererii şi ofertei de valută - fluctuaţiile cursului sunt: inflaţia internă, evoluţia importurilor şi a exporturilor şi dinamica fluxurilor de capital care intră şi ies din ţara respectivă. La aceşti factori principali (numiţi în literatură „variabile fundamentale”), se adaugă alţii, cu acţiune mai mult sau mai puţin superficială şi pasageră, cum ar fi: anticipaţiile agenţilor economici cu privire la condiţiile economice viitoare sau la viitoarele politici duse de autorităţi, modificările actuale sau prevăzute că vor avea loc în viitor în mediul politic şi social, măsurile de politică economică adoptate de autorităţi etc.

Piaţă valutară există în acele state care nu au instituit controlul valutar, adică nu impun restricţii în ceea ce priveşte preschimbarea monedei lor naţionale pe alte monede, ori cu privire la deţinerea de monede străine, scoaterea şi introducerea acestora în ţară, scoaterea monedei naţionale din ţară ş.a.m.d. De asemenea, piaţă valutară există în toate marile centre financiare ale lumii, unde se preschimbă şi monedele altor ţări decât cea a ţării pe teritoriul căreia se află centrul financiar respectiv. În general vorbind, piaţa valutară nu este, deci, limitată din punct de vedere geografic: piaţa lirei sterline, de exemplu, cuprinde nu numai tranzacţiile cu monede străine contra lire efectuate la Londra, ci şi tranzacţiile efectuate în lire sterline contra monedă locală sau monede internaţionale (dolar, euro, yen) realizate la New York, Paris, Tokio, Singapore etc.

În România, piaţa valutară funcţionează, în forma actuală, de la data de 1 august 1994. Piaţa valutară din România este o piaţă valutară integrată şi continuă, funcţionând similar cu pieţele valutare cunoscute pe plan mondial.

În aceste condiţii, cursul unei anumite monede variază şi în funcţie de caracteristicile pieţei valutare, precum şi de regimul de curs valutar existent în ţara respectivă. Din acest din urmă punct de vedere, se constată că în lume există o pluralitate de regimuri de curs valutar (crawling pegs, crawling bands, currency board, managed floating, independently floating etc.), care fac ca amploarea şi semnificaţia oscilaţiilor cursului de schimb al monedei naţionale să fie foarte diferite de la o ţară la alta. Însă, dincolo de aspectele specifice, care pot fi relevante pentru caracterizarea situaţiei economice şi a politicilor duse de autorităţile unei ţări, se află de fiecare dată problema fundamentală a locului pe care îl ocupă economia ţării respective în universul economic mondializat şi concurenţial de la acest început de mileniu III.