Evoluții și Tendințe ale Sistemului Bancar Românesc în Contextul Integrării Europene

Cap.1.Introducere

Economia de piaţă presupune existenţa unui sistem bancar care asigură mobilizarea disponibilităţilor monetare ale economiei şi orientarea lor spre desfăşurarea unor activităţi economice eficiente.În esenţă ,banca poate fi definită ca o instituţie care mobilizeaza mijloacele băneşti disponibile,finanţează şi creditează persoanele fizice si juridice,organizează şi efectuează decontările şi plăţile în cadrul economiei naţionale şi în relaţiile cu celelalte state în scopul obţinerii de profit.

Banca este instituţia financiară care atrage de la personele fizice sau juridice depozite sau echivalente ale acestora,transferabile prin diferite instrumente de plată,şi care utilizează aceste mijloace total sau partial pentru a acorda credite sau a face investiţii pe propriul cont şi risc.Banca are ca rol complex în economie,atât din punct de vedere al serviciilor pe care le presteaza,cât şi din punct de vedere al relaţiilor în spaţiul geografic.

Sistemul bancar românesc a demonstrat în ultimii ani o dezvoltare sustenabilă, fiind pregătit pentru continuarea expansiunii ,în toată această perioadă dovedindu-se un partener de încredere al economiei reale atât din punct de vedere al soluţiilor financiare, cât şi din cel al percepţiei riscurilor pe care diversele activităţi economice le presupun.

Caracterul internaţionalizat al competiţiei pe piaţa românească a indus o accelerare a procesului de intergrare şi uniformizare a pieţei bancare şi a generat ritmuri de creştere mult superioare altor industrii româneşti. Maturizarea pieţei financiare, cerinţele clienţilor retail şi corporate au condus la un grad dezvoltat de sofisticare a ofertei de produse şi servicii bancare.

Sistemul bancar în România este sanătos, funcţionează pe o piaţă foarte bine reglementată şi reprezintă pilonul principal al sistemului financiar.

Sistemul bancar din România a constituit şi va constitui în continuare pilonul principal în ceea ce priveşte procesul de integrare reală a ţării noastre în Uniunea Europeană.

CAP.2.ROLUL ŞI FUNCŢIILE SISTEMULUI BANCAR NAŢIONAL.

Activitatea bancară în economia unei ţări presupune un mod specific de organizare a acesteia, fiind de asemenea domeniul cel mai reglementat.Reglementarea este dată în fiecare ţară de Legea Bancară Naţională care are menirea de a crea condiţii pentru o concurenţă normală, pentru asigurarea solidităţii şi viabilităţii sistemului bancar .

Pentru ţările Uniunii Monetare Europene, cadrul legislativ este dat de directivele europene transpuse în reglementări naţionale.

Băncile într-o economie au rolul de intermediari financiari principali în relaţia economisire-investire, relaţie decisivă în creşterea economică. Băncile realizează legătura între cei care au nevoie de resurse financiare şi cei care realizează excedente.Rolul de intermediari comerciali se materializează şi/sau concretizează şi prin funcţiile pe care le îndeplinesc băncile în economie. Aceste funcţii se referă la:

- Distribuirea de credite în economie;

- Colectarea de lichidităţi;

- Gestionarea de mijloace şi instrumente de plată;

- Furnizarea de informaţii şi asigurarea de lichidităţi.

În prezent, există o puternică interdependenţă între componentele structurale ale unui sistem bancar naţional . Datorită acestui fapt, falimentul unei bănci poate antrena falimentul altei bănci, şi în ultimă instanţă a sistemului bancar în ansamblu. Apare fenomenul cunoscut sub denumirea de risc de sistem.

Din acest motiv, securitatea sistemului bancar reprezintă o problemă esenţială şi o preocupare majoră pentru autoritatea monetară, respectiv pentru banca de emisiune.

În scopul menţinerii securităţii, aproape în toate ţările (civilizate) se utilizează asigurarea depozitelor ca instrument ce garantează încrederea deponenţilor. La noi există Fondul de Garantare a Depozitelor. Acest mecanism al garantării depozitelor, deşi foarte util, nu se substituie intervenţiei băncii centrale în calitatea sa de banca-băncilor, de împrumutător de ultimă instanţă. Intervenţia băncii centrale este imediată şi restaurează încrederea deponenţilor mai rapid comparativ cu plăţile realizate prin sistemul de garantare.