Fondarea Fondului Monetar Internațional

Fondul Monetar Internaţional exercită un interes constant în lumea economiei, a finanţelor şi a dezvoltării. Universitarii studiază rolul său în istoria sistemului monetar internaţional. Guvernele se interesează de contribuţia sa la marile probleme monetariste şi financiare internaţionale ale momentului. Presa urmăreşte deciziile pe care le ia si observaţiile pe care le formulează referitor la ţările puternice. În sfârşit, conducătorii ţărilor în curs de dezvoltare examinează ajutorul financiar pe care îl pot primi, precum şi politica propusă.

Încă din timpul celui de-al doilea război mondial, au apărut preocupări pe plan internaţional privind reorganizarea relaţiilor valutar-financiare internaţionale. În acest context, în iulie 1944, a avut loc în S.U.A., în localitatea Bretton Woods, Conferinţa Monetară şi Financiară la care au participat 44 de ţări.

Prin acordurile încheiate, Conferinţa Monetară a prevăzut înfiinţarea a două organisme: Fondul Monetar Internaţional (FMI ) şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD). Rolul principal în cadrul sistemului monetar internaţional este deţinut de F.M.I., prevăzându-se că o ţară nu poate deveni membru B.I.R.D. atâta timp cât nu este membru F.M.I..

Activitatea oficială a F.M.I. a început la 1 martie 1947. La 15 noiembrie 1947, F.M.I. a obţinut statutul de instituţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), după ce Adunarea Generală a aprobat Acordul încheiat de ECOSOC cu F.M.I. prin consultări şi recomandări, însă Organizaţia Naţiunilor Unite nu poate interveni în mod direct în activitatea acestuia.

Fondul Monetar Internaţional este o instituţie internaţională care asigură cooperarea interguvernamentală în domeniul monetar şi financiar, reglementarea comportamentului statelor membre, sprijinirea ţărilor membre care se confruntă cu deficite ale balanţelor de plăţi, promovarea unor politici şi strategii prin care membrii acţionează în direcţia susţinerii creşterii economice şi a stabilităţii sistemului monetar internaţional.

În anul 1999 Fondul Monetar Internaţional cuprindea 183 de ţări membre, iar la 31 mai 1998 disponibilităţile sale însumau 166,4 milioane Drepturi Speciale de Tragere (DST). Cotele părţi ale ţărilor membre reprezintă peste 87% din disponibilităţile fondului, diferenţa reprezentând vărsăminte efectuate sub formă de aur, DST-uri şi atrageri de pe piaţa intrernaţională.

Statutul F.M.I.-ului adoptat la Bretton Woods conţine 31 de articole care definesc obiectivele şi regulile sale de funcţionare.

Conform prevederilor art.IX, sect.2, din statut , FMI-ul asigură imunitate în procesele juridice, în alte acţiuni, privilegii pentru comunicaţii şi privilegii ale funcţionarilor.

Organele de conducere ale Fondului sunt următoarele:

Consiliul Guvernatorilor reprezintă organul suprem de decizie în cadrul FMI, care este format dintr-un guvernator şi un supleant (reprezentanţi ai ţărilor membre). Acest consiliu se întruneşte cel puţin odată pe an şi are ca principale obiective dezbaterea şi adoptatea unor decizii cu privire la admiterea de noi membri, retragerea membrilor, modificarea statutului, fundamentarea şi revizuirea cotelor de participare etc. Consiliul se poate reînnoi ori de câte ori se solicită de către cel puţin 15 ţări membre.

Consiliul Executiv este format din 21 de membri cu funcţie de directori executivi, dintre care şase reprezintă ţările ale căror cote-părţi sunt cele mai mari (SUA, Anglia, Franţa, Germania, Arabia Saudită şi Japonia), iar restul sunt desemnati de ţările membre. Consiliul executiv răspunde de conducerea activităţii FMI-ului şi exercită atribuţiile delegate de Consiliul Guvernatorilor. El adoptă deciziile în problemele curente, supraveghează politicile în domeniul cursului de schimb şi aprobă programele de asistenţă financiară către ţările membre.

Consiliul Monetar şi Financiar a înlocuit Consiliul Interprimar din anul 1999 şi are ca misiune să supravegheze funcţionarea şi adaptarea sistemului financiar şi monetar internaţional la realităţile economice, evoluţia lichidităţii internaţionale şi transferul de resurse către ţările dezvoltate. Acest consiliu este format din miniştrii finanţelor care sunt guvernatori ai ţărilor membre.

Grupul celor 20 este format din unii dintre guvernatorii băncilor centrale sau miniştrii de finanţe ai ţărilor membre şi a fost creat în septembrie 1999. Membrii Grupului celor 20 este format din reprezentanţi ai Argentinei, Australiei, Braziliei, Canadei, Chinei, Franţei, Germaniei, Indiei, Indoneziei, Italiei, Japoniei, Coreei, Mexicului, Rusiei, Arabiei Saudită, Africii de Sud, Turciei, Marei Britanii, SUA şi Uniunii Europene.

Rolul acestui grup este de a promova stabilitatea financiară internaţională.