Fundamentarea deciziei de creditare bancară a unui IMM

Capitolul 1. CREDITUL BANCAR- resursă externă de finanțare a unei întreprinderi mici și mijlocii

1.1.Definirea IMM-urilor și dinamica accesului lor la finanțare

Noțiunii de întreprindere i s-a atribuit următoarea semnificație ”orice formă de organizare a unei activități economice, autonomă patrimonial și autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte și fapte de comerț, în scopul obținerii de profit prin realizarea de bunuri materiale, respectiv prestări de servicii, din vânzarea acestora pe piață, în condiții de concurență” .

Pentru definirea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii nu există și nici nu a existat o abordare unică. Cea mai folosită clasificare și totodată recomandată de Oficiul Statistic al Uniunii Europene, are la bază numărul mediu scriptic anual de personal, după cum urmează:

până la 9 salariați - microîntreprinderi;

între 10 și 49 de salariați - întreprinderi mici;

între 50 și 249 de salariați - întreprinderi mijlocii.

Din perspectiva Comisiei Europene, o întreprindere poate fi clasificată ca și microîntreprindere, întreprindere mică sau mijlocie, atunci când îndeplinește următoarele criterii: numărul de salariați este mai mic de 250, cifra de afaceri anuală nu depășește pragul de 50 milioane Euro sau bilanțul anual nu depășește 43 milioane Euro și de asemenea trebuie să îndeplinească criteriul autonomiei. Așadar IMM-urile se clasifică astfel :

Tabel nr.1 – Definirea IMM-urilor din punctul de vedere al Comisiei Europene

Dimensiunea întreprinderii Numărul mediu de salariați Cifra de afaceri sau Activele totale

Microîntreprinderi < 10 ≤ 2 milioane EUR ≤ 2 milioane EUR

Întreprinderi mici < 50 ≤ 10 milioane EUR ≤ 10 milioane EUR

Întreprinderi mijlocii < 250 ≤ 50 milioane EUR ≤ 43 milioane EUR

Dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii a fost diminuat de către criza economică ce s-a manifestat la nivel mondial ducând de asemenea și la creşterea numărului de falimente, lăsându-și amprenta asupra economiei tuturor țărilor. În perioada aferentă anilor 2008-2010 sectorul IMM a fost printre cele mai afectate de către criza economico-financiară, fiind totodată sectorul ce poate contribui semnificativ la redresarea economiei, în ansamblul ei.

Pentru identificarea celor mai avantajoase soluţii de sprijin pentru întreprinderile mici și mijlocii, statele OECD au elaborat o serie de studii şi analize ce fac referire la prezentarea situaţiei IMM-urilor în perioada actuală. În acestă perspectivă, au fost sintetizate principalele probleme cu care sectorul IMM se confruntă în prezent și anume:

– întârzierile la plată, în condiţii de reducere a vânzărilor şi implicit epuizarea capitalului de lucru;

– creşterea ratei de insolvenţă a IMM-urilor;

– dificultatea IMM-urilor de a accesa credite şi alte tipuri de finanţări;

– atragerea capialului de risc a scăzut în perioada 2007- 2008.

În prezent, majoritatea Guvernelor au implementat măsuri anticriză, grupate în două mari categorii: stimularea cererii (pachete care să stimuleze consumul, programe de infrastructură, politici privind sistemul de taxare) şi măsuri privind relansarea creditării, ce includ și măsuri de recapitalizare a băncilor, concentrate pe facilitarea accesului la finanţare a IMM-urilor.

Acordarea de credite ce sunt garantate de către stat, reprezintă una din măsurile cel mai des întâlnite în măsurile adoptate de Guverne în perioada actuală. În alte state s-au luat măsuri de menţinere şi creştere a fluxului de încasări şi plăţi, sau măsuri de reducere a impozitului pe profit, în cazul IMM-urilor. De exemplu Cehia, Franţa şi Spania finanţează TVA-ul pentru IMM-uri, imediat sau lunar. Alte măsuri adoptate:

– reducerea întârzierilor la plată pentru facturile aferente contractelor semnate prin achiziţie publică (Australia, Franţa, Ungaria, Italia, Olanda, Noua Zeelandă, Marea Britanie);

– restabilirea disciplinei fiscale (Franţa);

– extinderea perioadelor de creditare;

– dobânzi preferenţiale;

– introducerea instituţiei “mediator bancar” ce îndeplinește rolul de a interveni la nivel regional sau local, cu scopul de a rezolva problemele cu care se confruntă IMM-urile, în ceea ce priveşte capacitatea acestora de rambursare a creditelor obţinute, etc.

De asemenea alte măsuri propuse spre adoptare au fost:

– încurajarea competiţiei bancare, monitorizarea cu atenţie sporită a IMM-urilor care au obţinut finanţare din credite bancare şi aprobarea unui cod de conduită pentru IMM-urile a căror activitate este susţinută cu ajutorul creditelor bancare;

– cunoaşterea situaţiei reale a IMM-urilor, prin adoptarea politicii de transparenţă din partea băncilor care finanţează aceste tipuri de companii. Se face și o recomandare băncilor, și anume gestionarea portofoliului de clienţi, din categoria IMM, în funcţie de mărimea acestora;

– adoptarea unui sistem mult mai amplu de analiză a capacităţii de rambursare a creditelor de către IMM şi evitarea limitării analizei doar la metoda scoring-ului. Este necesar așadar o îmbunătăţire a pregătirii personalului bancar la nivelul unităţilor teritoriale.