Gestiunea Riscului Bancar

Imagine preview
(7/10 din 3 voturi)

Acest referat descrie Gestiunea Riscului Bancar.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 11 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Mateescu Gabriela

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Banci

Extras din document

Problemele de risc si incertitudine au existat întotdeauna pentru societatile comerciale, banci, institutii financiare, pentru persoane fizice sau alte persoane juridice. Astfel, din cele mai vechi timpuri, problema riscurilor, a incertitudinii si asigurarii în fata riscului a preocupat lumea specialistilor din diverse domenii de activitate. Notiunea de risc poate fi definita ca un angajament care poarta o incertitudine, datorita probabilitatii de câstig sau pierdere.

În cadrul unei societati bancare, obiectivul esential îl constituie obtinerea profitului si determinarea cailor care conduc la cresterea performantelor bancare. Una dintre caile care pot conduce la îndeplinirea obiectivului stabilit vizeaza cunoasterea, gestionarea, controlul si asigurarea riscurilor financiar-bancare, riscuri care sunt multiple si multidimensionale. Desfasurarea relatiilor dintre banci si clienti, persoane fizice si/sau juridice, în toate operatiunile pe care bancile le efectueaza si în serviciile pe care le presteaza sunt supuse unor reguli de comportament care releva obligatii de ambele parti. Factorul esential în luarea deciziilor privind efectuarea de operatiuni bancare este reprezentat de riscul bancar. Perioada actuala este denumita "era managementului de risc" în domeniul bancar, iar managementul riscului constituie o sarcina extrem de complexa si importanta a managementului bancar.

Detinând un rol esential în strategia bancii, gestiunea riscurilor reprezinta ansamblul instrumentelor, tehnicilor si dispozitivelor organizatorice necesare unei banci pentru a-si atinge obiectivele. Acestea se afla într-o evolutie progresiva: se diversifica, capata noi dimensiuni, devin mai precise si continua sa evolueze odata cu evolutia mediului.

În ansamblul tehnicilor si modalitatilor de gestionare a riscurilor, gestiunea activelor si pasivelor ocupa un plan central. Gestionarea riscurilor si gestionarea activelor si pasivelor se adreseaza mai întâi riscurilor cuantificabile, de exemplu riscurilor financiare, riscurilor legate de asigurarea lichiditatii, variatiei ratei dobânzii sau riscului de credit etc.

Banca Nationala a României actioneaza în vederea limitarii expunerii la risc a societatilor bancare, scop urmarit si prin dispozitiile privind cerinte de capital si prudentiale prevazute de Legea nr. 58/1998.

RISCURI BANCARE

În literatura de specialitate se întâlnesc numeroase moduri de clasificare a riscurilor bancare:

- riscuri financiare, specifice operatiunilor de creditare: riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul ratei dobânzii, riscul de schimb valutar, riscul insolvabilitatii;

- riscul de piata bancara;

- riscul juridic si de reprezentare;

- riscul de mediu (ecologic);

- riscul de siguranta si de calificare a personalului bancii;

- riscul operational si de comunicare;

- riscul de clientela care reprezinta probabilitatea producerii unei pierderi, ca urmare a cunoasterii insuficiente a clientilor si/sau a relatiilor existente între acestia;

- riscul de concentrare, având doua caracteristici: din punctul de vedere al activelor si al angajamentelor extrabilantiere, reprezinta riscul expunerii fata de un singur debitor peste limitele stabilite în politica de risc; din punct de vedere al pasivelor, reprezinta riscul retragerii subite, de catre depunatorii asimilati unui grup sau unei clase de risc, a unor sume de mare valoare înainte de scadenta, cu efecte potential negative asupra indicatorilor de lichiditate ai bancii (este asociat îndeaproape cu riscul de lichiditate);

- riscul legal reprezinta probabilitatea producerii de pierderi în litigii, decizii nefavorabile (amenzi, sanctiuni) sau din contracte ce nu pot fi executate legal, urmare a unei politici de clientela defectuoasa, în afara normelor prudentiale. Riscul legal poate avea consecinte directe (pierderi financiare) sau indirecte (pierderi de imagine);

- riscul global de credit pe un singur debitor reprezinta suma riscurilor individuale aferente debitorului respectiv, raportate la nivelul entitatii care initiaza operatiunea generatoare de expunere.

GESTIUNEA RISCULUI

În general, se recomanda bancilor ca în situatia în care nu se poate concepe si aplica un control eficient, când nu se pot identifica riscurile aferente, sa nu se încheie tranzactii sau sa nu se deruleze acel tip de afacere. Datorita complexitatii si diversitatii riscurilor se impune implementarea unui sistem de control intern, centralizat, capabil sa realizeze gestiunea acestora la nivel global, urmatoarele elemente având o importanta deosebita:

- identificarea si evaluarea riscurilor bancare - presupune stabilirea factorilor care ar putea avea efect advers asupra bancii;

- evaluarea si cuantificarea riscului - analiza informatiilor relevante;

- evaluarea controlului - evaluarea metodelor de control si eficienta controlului;

- eliminarea/evitarea riscurilor - îndepartarea cauzelor;

- finantarea riscurilor - presupune atât acoperirea riscurilor, prin rezerve generale sau specifice, cât si transferul riscurilor, prin asigurare sau operatii cu instrumente derivate.

ASIGURARILE FINANCIARE

Asigurarile financiare reprezinta un concept nou, prin care asiguratul elimina riscurile de pierderi financiare care pot sa apara în activitatea sa, transferându-le unui asigurator. În cazul bancilor, asigurarea are doua laturi: asigurarea bonitatii clientului si asigurarile reale.

Asigurarile financiare sunt diferite de garantiile bancare. Prin asigurarile financiare se preiau riscurile numai în anumite conditii, iar garantia bancara reprezinta asigurarea bancherului pentru întarirea pozitiei sale de creditor. Garantiile sunt de mai multe feluri: garantii reale, care sunt acele garantii care constau în afectarea speciala a unor bunuri individualizate pentru garantarea creditului sau a scrisorii de garantie. Garantia reala este întotdeauna un element de activ mobiliar sau imobiliar, concretizându-se în ipoteca si gajuri. O alta forma a garantiilor o reprezinta garantiile personale, respectiv angajamentul luat de o terta persoana fizica sau juridica de a plati, în cazul în care debitorul este în incapacitate de plata. Alte garantii sunt: depozite în numerar, în lei si în valuta; creante cesionate în favoarea bancii; garantii primite de la societati de asigurari, de la clientela financiara, spre exemplu Fondul de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici si Mijlocii; scrisori de garantie bancara

Fisiere in arhiva (1):

  • Gestiunea Riscului Bancar.doc