Impactul globalizării asupra activității bancare

Cap.1. Definirea conceptuala a procesului de globalizare

1.1. Globalizare – concept

Termenul de “globalizare” a apărut pentru prima dată în Merriam Webster Dictionary în 1961 Termenul este folosit sub formă de “globalizare” în literatura anglo-saxonă (globalization în SUA, globalization în Marea Britanie), în timp ce în literatura franceză sub formă de mondializare (mondialisation). Totuşi, în ciuda acestui fapt, trebuie să precizăm că nu există deosebire între sensurile celor două cuvinte, ci doar în ceea ce priveşte forma lor, deoarece latinescul globus are aceeaşi semnificaţie ca şi termenul francez monde´.

Printre numeroasele definiţii date procesului de globalizare se numără şi următoarele:

- “Globalizarea se referă la toate acele procese prin care popoarele lumii sunt încorporate într-o singură societate mondială, societatea globală.” (Martin Albrow, 1990) ;

- “ Globalizarea poate fi definite ca intensificarea relaţiilor sociale în lumea întreagă, care leagă într-o asemenea măsură localităţile îndepărtate, încât evenimentele care au loc pe plan local sunt private prin prisma altora similare, petrecute la multe mile departare, si invers.” ( Anthony Gidees, 1990);

- “ Globalizarea este reţeaua globală care a adunat laolaltă comunităţi de pe acesta planetă, altădată dispersate şi isolate, într-o dependenta mutuală şi o unitate a unei singure lumi.” ( Emanuel Richter);

- “ Caracteristicile trend-ului globalizării include internaţionalizarea producţiei, o nouă diviziune internaţională a muncii, noi migraţii din Sud către Nord, noul mediu competitive care generează aceste procese şi internaţionalizarea statului…ce transforma statele în agenţii ale lumii aflate în globalizare.” (Robert Cox);

- “ Lumea devine un mall global în care ideile şi produsele sunt valabile pretutindeni, în acelaşi timp.” ( Rosabeth Moss Kanter);

- “ Globalizarea implica o rata accelerată şi/sau un nivel mai înalt de interacţiune economică între statele naţionale şi economiile naţionale” ( Baker Epstein şi Pollin).

Aşadar, ca o concluzie la multitudinea de definiţii acordate procesului de globalizare putem spune că aceasta reprezintă procesul doesebit de complex şi dinamic al creşterii interdependenţelor dintre statele lumii, ca rezultat al extinderii şi adâncirii legăturilor transnaţionale din diferite sfere ale vieţii economice, politice, sociale şi culturale, având ca şi efect imediat faptul că problemele se transformă din naţionale în globale, presupunând astfel şi o rezolvare globală în detrimentul celei naţionale.

Banca Mondială defineşte globalizarea ca “libertatea şi abilitatea persoanelor şi firmelor de a efectua tranzacţii economice voluntare cu rezidenţi ai altor ţări, proces ce implică un acces în creştere al ofertanţilor străini pe pieţele naţionale “

Globalizarea activităţii bancare reprezintă o consecinţă a diminuării barierelor comerciale dintre ţări şi a deschiderii pieţelor financiare pentru investitorii străini, amplificată de progresul tehnic în domeniile tehnicii informaţionale şi telecomunicaţiilor şi favorizată de interdependenţele economico-financiare la scară mondială, un rol important la creşterea activităţii bancare la nivel mondial revenind acordurilor internaţionale privind tranzacţiile financiare, realizate sub îndrumarea Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

Dimensiunea internaţională a activităţii bancare s-a conturat din cele mai vechi timpuri – primii bancheri şi prima bancă multinaţională, Banca Medici din Florenţa datează din epoca Renaşterii – şi a continuat cu mişcarea internaţională a capitalurilor, unde băncile coloniale şi de afaceri (merchant bank) deţineau supremaţia, urmată de rivalitatea financiară anglo-americană dintre cele două războaie mondiale, de supremaţia New York-ului asupra Londrei, stopată de criza financiară din 1929. Al treilea val de internaţionalizare bancară a fost iniţiat de băncole comerciale americane, odată cu restabilirea convertibilităţii principalelor monede europene în 1958 şi scăderea încrederii în dolar ca urmare a inflaţiei din economia americană, iar ultima fază a procesului de internaţionalizare se datorează expansiunii reţelelor externe ale marlor bănci,creditelor internaţionale şi pieţelor de eurodevize.

Internaţionalizarea sistemelor bancare s-a desfăşurat pe fondul globalizării activităţii economice în general: firmele transnaţionale solicită finanţare din partea băncilor la care îşi au deschise conturile şi în ţările în care se extind; înfiinţarea băncilor dincolo de ţara de origine are loc în funcţie de zona de influenţă sau de teritoriul vechilor imperii coloniale, astfel băncile britanice se poziţionează pe teritoriul ţărilor din Commonwealth, cele franceze în ţările din Africa, iar cele americane în zona Pacificului, Americii Latine, dar şi în Europa.

Globalizarea sectorului bancar se realizează atât geografic, la nivel regional, continental şi planetar, rezultând bănci naţionale, regionale şi internaţionale sau globale, cât şi structural, astfel grupurile financiare internaţionale includ, pe lângă bănci şi societăţi de asigurare-reasigurare, fonduri de investiţii, activităţi pe piaţa de capital, leasing, capabile să ofere servicii financiare integrate.

Fenomenul de globalizare a activităţii bancare se desfăşoară cu intensităţi diferite de la un stat la altul, fiind deosebit de puternic în cazul băncilor americane, japoneze şi vest-europene, state în care mişcarea capitalurilor este puternică, iar instituţiile de credit îşi sporesc implanturile bancare din ţările în curs de dezvoltare şi mai puţin în celelalte ţări şi zone ale lumii.

Globalizarea economică este structura de rezistenţă a sistemului global, cea mai amplă ca formă de manifestare , iar alături de aceasta un rol important îi revine globalizării financiare.

Mediul financiar a cunoscut o transformare profundă în contextual globalizării, esenţială fiind amploarea fluxurilor financiare, complexitatea şi viteza tranzacţiilor, diversificarea instrumentelor financiare.