Indicatori de profitabilitate și prudență

Pentru a caracteriza în mod complet starea de stabilitate, solvabilitate şi profitabilitate a unei bănci sau a unui sistem bancar la un moment dat, se recurge, într-o primă instanţă, la determinarea a două tipuri de indicatori: indicatori ai performanţei financiare şi indicatori prudenţiali. Indicatorii menţionaţi oferă o dimensiune complementară asupra calităţii şi eficienţei activităţii bancare, dar şi asupra expunerii la riscuri şi a conformităţii activităţii desfăşurate faţă de reglementările legale de natură prudenţială. Indicatorii pot fi utilizati pentru a evalua performanţele a două bănci comerciale diferite la acelaşi moment de timp sau pentru a evalua performanţele aceleiaşi bănci în perioade diferite de timp.

Structura bilantului pune in evidenta elementele de activ si de pasiv ale bancii la incheierea exercitiului financiar precum si relatia care exista intre acestea, respectiv pozitia financiara.

Ratele,reprezinta intrumentele de analiza, care sintetizeaza un volum mare de date intr-o forma mai usor de inteles, de interpretat si de comparat.Ele evidentiaza in acelasi timp, anumite limite care trebuie avute in vedere conditiile in care isi desfasoara activitatea banca, precum si impactul anumitor modificari asupra rapoartelor financiare cum ar fi: modificarea conditiilor economice , ale activitatii bancare sau a pietelor geografice deservite.

Ratele nu constituie punctul final al analizei si nu reprezinta prin ele insele elementele pozitive (puncte forte) sau negative(puncte slabe) ale activitatii unei intreprinderi sau ale managementului acesteia.

Analiza pe baza ratelor construite de catre analist,din situatiile financiare,trebuie combinata cu investigarea altor,inainte sa se formuleze concluzii pertinente si sa se faca recomandari pentru masurile ce trebuie adoptate de conducerea bancii.

Aprecierea cu privire la faptul ca un anumit indice este prea ridicat, prea scazut sau corespunzator depinde de modul de interpretare a rezultatelor de catre analist care are in vedere pe de o parte, atat tipul de activitate bancara cat si pozitia intreprinderii in cadrul sectorului bancar.

Analiza unilaterala a unei singure rate sau a mai multor rate poate genera concluzii eronate asupra echilibrului financiar al bancii.In cazul in care valoarea unui indicator al bancii diferita semnificativ de media pe ramura se impune analizarea cauzelor care au determinat respectiva situatie in vederea evaluarii, in acest fel a efectelor care acestea le produc aspra societatii bancare analizate.

Analiza performantei financiare pe baza ratelor

Bancherii acorda o deosebita atentie mesajului pe care il transmite analiza bazata pe care il tansmite analiza bazata pe indicatori.de regula,bancile gestioneaza profitabilitatea prin incercarea de a „bate” media pietei si de a mentine profitul stabil si previzibil, ceea ce atrage noi investitori in domeniul bancar.In acest sens indicatorii de profitabilitate sunt extrem de utile, dar informatiile furnizate trebuie analizate corelat cu alti indicatori de echilibru, de gestiune si de risc, intrucat numai indicatorii de rentabilitate nu ofera o imagine completa asupra intregii activitati bancare.

Managementul datoriilor-activelor a devenit un model universal acceptat pentru managementul profitabilitatii pe de o parte si pentru managementului riscului pe de alta parte.

Obiectivul central al managementului activelor-datoriilor il constituie crestrea sustinuta a profitului, in vederea majorarii rezervelor de capital ale bancii.In acest sens, punctul forte al oricarei banci il reprezinta marjele de dobanda, care pun in evidenta pe de o parte eficienta intermedierii iar pe de alta parte eficienta rezultatelor obtinute de catre banca.O analiza a marjei de dobanda a unei banci scoate in evidenta efectele ratei curente a dobanzii in timp ce o analiza a tendintelor pe o perioada mai lunga de timp poate arata efectul politicilor monetare asupra profitabilitatii sistemului bancar.In acelasi timp, analiza marjelor de dobanda poate ilustra masura in care bancile sunt expuse la modificarea ratei dobanzii si astfel capacitatea manageriala de a gestiona eficient riscul ratei dobanzii.

Problema utilizarii indicatorilor este importanta si comporta nuante diverse:

- exprimarea cifrica a nivelului anumitor indicatori ofera o imagine in acelsi timp sintetica si cuprinzatoare, dar in niciun caz o imagine completa a rezultatelor activitatii unei banci;

- calculul in dinamica a indicatorilor performantei bancare da posibilitatea, pe de o parte, de a compara nivelurile acestora fata de anumite perioade de referinta si a stabili astfel tendinta de evolutie a activitatii bancare , iar pe de alta parte , se pot cuprinde analize pertinente si relevante in legatura cu factorii care au influentat evolutia, in sens pozitiv sau negativ a indicatorilor in cauza.

In categoria indicatorilor tradiţionali de evaluare a performanţei instituţiilor de credit includem: rata rentabilităţii economice, rata rentabilităţii financiare, rata profitului, rata utilizării activelor, marja netă de dobândă, eficienţa costurilor (cost income ratio).

Principalii indicatori de prudenţă bancară sunt reprezentaţi de: rata de solvabilitate, efectul de levier, rata generală de risc, rata riscului de credit, ponderea creanţelor restante şi îndoielnice în activul total, respectiv în capitalul propriu, rata lichidităţii imediate, indicatorul de lichiditate. Evoluţia acestora este monitorizată atent de către autorităţile de supraveghere, deoarece indică creşterea expunerii sistemului bancar la un anumit tip de risc, calitatea portfoliului de credite, sporirea apetitului pentru risc al instituţiilor de credit, capacitatea sistemului bancar de a rezista şocurilor macroeconomice şi turbulenţelor de pe pieţele internaţionale.