Inovația finaciară pe segmentul fondurilor de investiții

Capitolul I

Fondurile de Investiții și Inovația Financiară

1.1. Definirea și caracteristicile fondurilor de investiții

Fondurile de investiții sunt acele instituții care au ca principal rol constituirea de depozite provenite de la mai multe persoane pentru a obține câștiguri. Fondurile de investiții sunt inființate pe bază de contract civil și sunt administrate de către o societate de administrare a investițiilor. Din acest motiv, acestea nu au personalitate juridică.

Fondurile de investiții se adresează atât persoanelor fizice cât și persoanelor juridice care nu dispun de informațiile și pregătirea necesară pentru a-și constitui un portofoliu cu scopul de a reduce riscurile din cadrul operațiunilor de pe piața de capital. Principalele avantaje în investirea în aceste fonduri sunt următoarele: oferirea de servicii de calitate clientului, iar diversitatea unui portofoliu reduce riscul și maximizează profitul.

Fondurile de investiții se împart în două mari categorii:

- Fonduri deschise de investiții, și

- Fonduri închise de investiții

Diferența dintre aceste două categorii de fonduri este faptul că spre deosebire de un fond deschis de investiții, un fond închis de investiții nu beneficiază de o ofertă publică de unități de fond iar răscumpărarea se face doar în anumite perioade. Limita minimă de investiții în cazul fondurilor închise este mai ridicată față de cea a fondurilor deschise.

Principalele avantaje unei investiții într-un fond deschis de investiții sunt:

- Costuri de administrare mici;

- Lichiditate crescută;

- Egalitate în drepturi și obligații față de ceilalți investitori.

În România industria fondurilor de investiții cuprinde două categorii de fonduri: Organismele de Plasament Colectiv fiind cuprinse toate fondurile de investiții deschise și Alte Organisme de Colectiv cuprinzând fondurile de investiții închise

Fondurile deschise își investesc actviele în: obligațiuni corporatise sau municipale, acțiuni ce sunt tranzacționate pe piața bursiera și în instrumente ale pieței monetare. Fiecărui instrument îi este perceput un anumit grad de risc și din acest motiv obținerea unei performanțe este strâns legată cu riscul asumat. Când se acceptă un risc scăzut și nivelul performanței va fi scăzut, iar când se acceptă un risc mai mare și nivelul performanței poate să fie mare.

1.2. Inovația financiară

Inovația financiară poate fi definită ca un proces de creare a unor produse și servcii financiare. Conceptul de invoație financiară urmărește utilzarea unor metode de a mobiliza sau plasa fondurile bănești, precum și dezvoltarea organismelor financiare.

Dezvoltarea de noi produse și servicii financiare determină o creștere a cererii de titluri de valori, modificând totodată și comportamentul investitorilor în materie de plasamente.

În țările dezvoltate, inovațiile financiare au evidențiat noi active care au ca principală caracteristică gradul de lichiditate apropriat de cel al monedei și care aduc venit sub formă de dobândă. Inovația nu înseamnă doar adaptări sau îmbunătățiri la cerințele pieței, ci face mai ușoară depășirea momenetelor de criză prin reducerea riscului la minim.

Inovația financiară apare ca o necesitate datorită faptului că era interzisă în majoritatea țărilor, ca o diversificare a produselor și serviciilor financiare și ca o tendință de extindere.

De-a lungul timpului excesul de inovație financiară s-a întâmpinat cu diferite ritmuri și schimbări de la o țară la alta, caracterizându-se prin diverse forme de manifestare precum dezvoltarea unor instrumente financiare, apariția unor tehnologii dar și datorită apariției unor noi reglementări pe aceste piețe.

Apariția fenomenului de globalizare a piețelor a presupus extinderea piețelor a inovației financiare atât pe plan intern cât și pe plan internațional.

Inovația financiară a reprezentat rezultatul inițiativei sectorului public, dar și a sectorului privat cum ar fi băncile, întreprinderile și intermediarii financiari.