Instituțiile Publice

Instituţiile publice reprezintă unităţile publice prin intermediul cărora statul îşi exercită şi îndeplineşte funcţiile şi serviciile sale în domeniul economic, social-cultural, de apărare, ordine publică, administrativ etc. Ele pot fi de importanţă centrală, ca de exemplu: Parlamentul, Preşedinţia României, Guvernul, ministerele şi alte instituţii ale administraţiei centrale autonome şi locale. Instituţiile publice locale cuprinzând autorităţile unităţilor administrativ-teritoriale, consiliile judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale, instituţiile publice şi serviciile publice cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

Ca sistem de finanţare, instituţiile publice pot fi:

- finanţate integral din venituri bugetare, situaţie în care veniturile pe care le realizează au obligaţia să le verse, în totalitate, la bugetul din care sunt finanţate;

- finanţate din mijloace extrabugetare (venituri proprii), cu completare din fonduri bugetare, sub forma subvenţiilor sau transferurilor bugetare (bugetul de stat sau bugetele locale). În această situaţie, veniturile proprii pe care le realizează instituţiile în cauză se reţin pentru autofinanţare, iar cele nefolosite la sfârşitul anului se repartizează pentru anul următor

- finanţate integral din mijloace extrabugetare, situaţie în care de asemenea soldul acestora de la sfârşitul perioadei se reportează pentru exerciţiul financiar următor;

- finanţate integral din fonduri speciale. Soldul acestora de la sfârşitul perioadei se reportează, de asemenea, pentru exerciţiul financiar următor;

În acest context, instituţiile publice au caracteristici prin care se deosebesc de persoanele juridice patrimoniale, şi mai ales de agenţii economici astfel:

a) Sunt organisme prin intermediul cărora statul îşi exercită rolul, atribuţiile şi funcţiile sale în domeniul administrativ, social-cultural, apărare, ordine publică, siguranţă naţională, justiţie, asistenţă socială şi economic;

b) Sunt organisme care în general nu desfăşoară activităţi productive, prin care să realizeze bunuri materiale, ele produc utilităţi sociale, administrative, justiţie, ordine publică, apărare. Numai întâmplător, subunităţi ale acestora pot realiza şi produce utilităţi şi servicii de natură economică, situaţie în care însă acestea se supun regulilor şi principiilor după care funcţionează finanţele private privind finanţarea, şi a corelaţiei bugetul de stat a agenţilor economici.

c) În funcţie de modul lor de finanţare – integral din resurse bugetare sau parţial, integral din mijloace bugetare sau fonduri speciale – veniturile proprii ale acestora se varsă integral la bugetul din care sunt finanţate sau se reportează pentru anul următor.

d) În general nu au indicatori de rentabilitate şi eficienţă economică, dar li se pot calcula indicatori de eficienţă socială, educaţională, de cultură etc. Întrucât, însă contravaloarea mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar se trece pe cheltuieli la procurarea acestora, indicatorii de eficienţă care se calculează sunt deformaţi în mare măsură.

e) Instituţiile publice nu calculează şi înregistrează uzura obiectelor de inventar sau amortizarea mijloacelor fixe în mod treptat, ci o singură dată, la procurarea lor.

f) Îşi finanţează activitatea pe baza bugetelor de venituri şi cheltuieli sau numai pe baza bugetelor de cheltuieli.

Clasificarea instituţiilor publice

I. După importanţa activităţii şi subordonarea acestora, instituţiile publice sunt grupateîn:

1) instituţii ale administraţieipublicecentrale;

2) instituţii ale administraţieipublice locale.

1) Instituţiileadministraţieipublicecentralecuprind: PreşedinţiaRomâniei, Parlamentul, Guvernul, ministereleşicelelalteautorităţicentrale de specialitate ale administraţieipublicecentraleşiinstituţiileteritoriale din subordonarealor.

2) Instituţiileadministraţieipublice locale cuprind: instituţiileadministraţieipublice locale, formate din unităţileadministrativteritoriale, şicuprindcomunele, oraşeleşijudeţele, precumşiunităţilepublicesubordonateacestora.

Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi în oraşe sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi în condiţiile legii.

Serviciile publice descentralizate ale ministerelor la nivel judeţean cuprind, ca de exemplu:

- Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice;