Intervenția Băncii Centrale pe piața valutară

@ DEFINIREA PIETEI VALUTARE

Piata valutara = piata care se compune din totalitatea operatiunilor de vanzare-cumparare de valuta contra monedei nationale de catre intermediari autorizati de Banca Nationala a tarii respective, in nume si in cont propriu sau in nume propriu si in contul clientilor, inclusive al caselor de schimb valutar.

@ INTERVENTIA BANCII CENTRALE PE PIATA VALUTARA LA NIVEL MONDIAL IN DIFERITE CONTEXTE ISTORICE

Acest prim capitol contureaza analiza obiectivelor si a interventiilor ce au avut loc de-a lungul timpului asupra pietei monetare. Pentru aceasta este necesar sa identificam perioadele de timp in care obiectivele si intentiile au fost constante.

F Acordul Plazza (1985)

In prima jumatate a anului 1985, dolarul a avut o crestere insemnata fata de marca si yen, lucru care a dus la mari asteptari monetare din partea Germaniei si a Japoniei, care sperau ca astfel se va usura politica monetara din teritoriul lor. Acest lucru a dus la o apreciere si mai puternica a dolarului.

In martie insa, dolarul a inceput sa se deprecieze, ca in septembrie sa aiba o cadere importanta. Pe 22 septembrie, prin Acordul Plazza, autoritatile au anuntat ca s-a decis ca ratele de schimb sa joace un rol in stabilirea echilibrului, reflectandu-se astfel mai bine conditiile economice. Astfel, in perioada imediat urmatoare, Bancile Centrale au inceput sa vanda sume relativ mici in dolari pe piata dolar/marca. Astfel, pe parcursul anului,bancile au vandut dolari timp de 61 de zile, concentrate in ianuarie-februarie si septembrie-octombrie.

F Acordul Louvre (1986-1988)

In anul 1987, dolarul pierduse mai mult de 40% in fata marcii sau a yenului, fata de puterea lor din 1985. In Acordul Louvre de pe 22 februarie 1987 bancile si ministrii de finante au hotarat sa colaboreze si sa mentina ratele de schimb la acel nivel. Acordul a fost insotit de noi politici fiscale in SUA, Germania si Japonia, astfel dolarul castigand putere in fata yanului. Insa acest lucru nu a durat mult deoarece in octombrie, bursa s-a prabusit.

Pe 22 decembrie, autoritatile au discutat modalitatile de oprire a declinului dolarului, dar au fost resustinute principalele decizii luate in Acordul Louvre, lucru care i-a nemultumit initial pe comercianti.

F Temperarea fluctuatiilor excesive ale dolarului (1988-1992)

Incurajat de semne de crestere a politicii monetare in SUA, dolarul incepe sa se se intaresca in fata marcii si a yenului, iar Bancile Centrale actioneaza pe piata dolar/marca vanzand moneda americana.

In cadrul intalnirii de pe 23 sept 1989, sutoritatile au emis un comunicat in care isi exprimau punctul de vedere cum ca aceasta crestere a dolarului din ultimul timp a fost neconsistenta si au fost de acord sa colaboreze indeaproape pe pietele de schimb straine. In urmatoarea zi, bancile au intervenit pentru a scadea puterea dolarului.

Urmand anuntul acordului, variatia PDF a scazut, indicand ca asteptarile pietei au luat amploare.

Trendul ascendent al dolarului a fost stopat in 1990, iar moneda a inceput sa fluctueze destul de puternic in ambele directii. Ca rezultat, in 1991 si prima parte a lui 1992, Bancile Centrale au cumparat si au vandut dolari.

Acest episod este interesant, deoarece interventia a avut un impact foarte puternic pe piata, cu toate ca a fost vorba de sume mici de bani.

Pe 16 iulie, autoritatile monetare europene au luat decizia sa creasca ratele pe termen scurt, accentuand astfel presiunea de scadere a dolarului. Aceste decizii coordonate ale Bancilor Centrale de pe 29 iulie 1992 arata ca multi speculatori au fost luati prin surprindere.