Managementul Riscului de Creditare - Raiffeisen Bank

CAPITOLUL 1

MANAGEMENTUL RISCULUI ÎN ACTIVITATEA BANCARĂ

Noţiunea de risc poate fi definită ca un angajament care poartă o incertitudine datorită probabilităţii de câstig sau pierdere.

În activitatea bancară, asumarea riscurilor poate fi cercetată pentru posibilele sale avantaje viitoare, cum este cazul operaţiunilor speculative pe pieţele fmanciare sau de schimb, dar şi a posibilelor pierderi imprevizibile.

În general, asumarea riscurilor este legată de funcţia de bază pe care o au băncile în economie, şi anume funcţia de investiţii

În viziunea noastră ,riscul la care este supusă o banca trebuie privit ca un complex de incertitudini ,de cele mai multe ori interdependente, pentru că pot avea cauze comune sau că producerea uneia poate genera efecte de antrenare de tip domino ,fiecare exprimând probabilitatea producerii unor evenimente care pot avea influenţe pozitive sau negative pentru bancă.

Managerii instituţiilor financiare sunt conştienţi de faptul că maximizarea profitului implică o expunere permanentă la risc. În acest context, managementul riscurilor este o componentă importantă a managementului bancar ,cât şi a strategiei unei bănci.

Managementul riscurilor bancare presupune asumarea riscurilor în condiţii de prudenţă ,având în vedere următorii factori:

- respectarea regulilor prudenţiale impuse de organele de reglementare bancară şi de conducere a băncii;

- pierderi posibile în urma asumării unui sau altui risc nu trebuie să depăşească limita critică;

- riscurile asumate de bancă nu trebuie să influenţeze imaginea internă şi externă a acestei bănci;

- mărimea riscului asumat trebuie să fie comparabilă cu veniturile scontate în urma activităţii date.

Consider că gestiunea riscurilor bancare se reduce la trei direcţii mai importante:

1. Strategia riscului(scop ,volum ,tip şi principiile conducerii);

2. Cadrul politicii(limitele juridice ,durata operaţiunilor ,tipuri de risc pe care poate să şi le permită banca);

3. Abilitatea aprecierii ce constă din metodele evaluării riscului, formele şi etapele gestiunii riscurilor.

Etape de gestionare a riscurilor bancare:

1. Identificarea şi evaluarea riscului;

2. Analiza şi elaborarea tacticii băncii;

3. Finanţarea riscului;

4. Controlul riscurilor.

1.1. CONCEPTUL DE RISC

În teoria clasică riscul se limitează la aşteptarea matematică a pierderilor, care pot apărea în cazul alegerii uneia din variantele posibile. În acest caz, riscul este reprezentat ca pierderile care apar in urma realizării unei sau altei decizii.

În anii 1930, economiştii A. Marshall si A. Pigou au elaborat bazele teoriei neoclasice a riscului . Esenţa ei constă în următoarele: întreprinzătorul, considerând profitul ca o variabilă întâmplătoare şi activând în condiţiile de incertitudine, în cadrul unei tranzacţii se conduce de următoarele:

- mărimea profitului aşteptat

- mărimea variabilei (riscul) posibile.

Economiştii L. Rastrighin si B. Raisberg definesc riscul ca „pierderile posibile” de fapt prin aceasta situându-se pe poziţiile teoriei clasice a riscului.

În dicţionarul de management editat la Paris se menţionează că riscul inglobează 4 idei:

– o idee de pericol sau de primejdie; e factorul de temut;

– o idee a costului, strâns legată de precedenta; măsura acestui cost se evaluează în termeni care arată gravitatea riscului;

– o idee de măsură posibilă a evenimentului şi exprimată în termeni care arată frecvenţa

– o idee de prezentare deliberată a unui pericol determinant, în vederea obţinerii unui avantaj.

Academicienii Costin C. Kiriţescu si Dr. Emilian M.Dobrescu ,definesc noţiunea de risc ca „examinarea în termen probabilistic a posibilităţii de obţinere a unor rezultate favorabile sau nefavorabile într-o afacere: eveniment viitor şi probabil a cărui producere ar putea provoca anumite pierderi.

Dr. L. Roxin defineşte riscul ca ”eveniment probabil cu consecinţe adverse pentru subiect.