Managementul Riscurilor Bancare

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Managementul Riscurilor Bancare.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 17 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Prof.univ.dr. Cocriş Vasile

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Banci

Extras din document

Riscul bancar este un fenomen care apare pe parcursul derulării operaţiunilor bancare şi care provoacă efecte negative asupra activităţilor respective, prin deteriorarea calităţii afacerilor, diminuarea profitului sau chiar înregistrarea de pierderi, afectarea funcţionalităţii băncii.

Definiţia lingvistică consideră riscul drept probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinţe adverse pentru subiect. În acelaşi timp, prin expunere la risc înţelegem valoarea actuală a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suportă sau pe care le-ar putea suporta instituţia financiară în cauză.

Riscul poate avea un impact considerabil asupra valorii băncii sau instituţiei financiare în chestiune, atât un impact în sine (de regulă sub forma pierderilor directe suportate), cât şi un impact indus cauzat de efectele asupra clientelei, personalului, partenerilor şi chiar asupra autorităţii bancare.

Evoluţia economiei mondiale la acest sfârşit de mileniu, dar mai ales evoluţia actuală a României obligă la o atentă politică de măsurare a riscurilor, pentru a obţine profituri acceptabile în viitor, în condiţiile influenţei pe care o bancă o poate suferi din partea factorilor externi concurenţiali.

O strategie bancară performantă trebuie să cuprindă atât programe cât şi proceduri de gestionare a riscurilor bancare care vizează, de fapt, minimizarea producerii acestor riscuri şi a expunerii potenţiale a băncii. Obiectivul principal al acestor politici este acela de minimizare a pierderilor sau cheltuielilor suplimentare suportate de bancă, iar obiectivul central al activităţii bancare îl reprezintă obţinerea unui profit cât mai mare pentru acţionari.

Importanţa gestiunii riscurilor bancare nu se rezumă totuşi doar la minimizarea cheltuielilor. Preocuparea permanentă a conducerii pentru minimizarea expunerii la riscare efectepozitive şi asupra comportamentului salariaţilor care devin mai riguroşi şi mai conştiincioşi în îndeplinirea sarcinilor de servici; nu este de neglijat nici efectul psihologic de descurajare a unor activităţi frauduloase.

Nu în cele din urmă, o gestiune eficace a riscurilor bancare îşi va pune amprenta şi asupra imaginii publice a băncii, clienţii dorind o bancă sigură şi acţionarii la fel.

Clasificarea riscurilor, conduce la stabilirea distincţiei dintre riscurile

generale şi riscurile bancare.

În categoria riscurilor generale se includ:

_ riscurile comerciale (riscul client/produs, riscul de piaţă, riscul de imagine comercială);

_ riscurile aferente bunurilor şi persoanelor (riscul accidentelor, riscul de delict);

_ riscuri operaţionale şi tehnice(riscul asupra tratamentului operaţiunilor, riscul asupra sistemului legat de telecomunicaţii);

_ riscuri de gestiune internă (riscul reglementărilor, riscul deontologic, riscul strategic, riscul de insuficienţă funcţională, riscul asupra gestiunii personalului, riscul de dependenţă tehnologică, riscul de comunicaţii).

Riscul client/produs, constituie riscul de lansare al unui nou produs sau riscul concurenţial şi provine din inadaptarea unui produs sau serviciu la nevoile şi aşteptările clientelei, sau din starea concurenţei la un moment dat. De exemplu, o bancă decide, în cadrul diversificării activităţilor sale, să practice alte tipuri de servicii, să ofere servicii de asigurări sau de voiaj, ceea ce va afecta alte activităţi. Cauzele generatoare ale acestui risc provin din slaba şi insuficienta studiere a produsului ori a pieţei, şi dintr-o organizare internă necorespunzătoare.

Efectele sunt: slaba rentabilitate a investiţiilor (dezvoltarea produsului, elaborarea unor proceduri de tratament, formarea personalului, publicitatea) şi o scădere a activităţilor tradiţionale.

Recomandările date de specialişti în vederea eliminării acestui risc vizează: realizarea unor studii de piaţă prin testarea clienţilor, crearea unui comitet de marketing şi organizarea eficientă a activităţii.

Riscul sectorial corespunde riscului legat de strategia de poziţionare a băncii pe piaţă şi poate fi generat de o puternică concentrare a rentabilităţii asupra unui număr redus de pieţe.

Acest risc poate genera pierderi financiare şi o rentabilitate tot mai scăzută.

Fisiere in arhiva (1):

  • Managementul Riscurilor Bancare .doc

Alte informatii

Univ. Alexandru Ioan Cuza Iaşi Şcoala Academica Postuniversitară FIBAS