Metode de gestionare a ratei dobânzii

Elemente definitorii ale dobânzii şi ratei dobânzii

Dobânda este în mod firesc comună cu conceptul de capital şi cu elementele „timp” şi „risc”.

Dobânda poate fi considerată o remunerare pe care capitalistul o primeşte pentru folosirea capitalului propriu sau pentru capital încredinţat spre utilizarea altor persoane pe o durată dată, pentru o folosire oarecare.

Dobânda se exprimă cu ajutorul ratei dobânzii. Formula de calcul este:

unde rd = rata dobânzii;

D = dobânda plătită (încasată) la un împrumut pe timp de 1 an;

C = suma împrumutată.

Rata dobânzii se referă întotdeauna la perioada de 1 an, existând trei posibilităţi de calculare a dobânzi: la depuneri, la credite, la conturi curente.

În condiţiile procesului inflaţionist, rata dobânzii implică două ipostaze:

a) dobânda nominală exprimată prin rata curentă de piaţă;

b) dobânda reală calculată ca diferenţă între dobânda nominală şi gradul de eroziune a capitalului, determinat de evoluţia procesului inflaţionist.

Dobânda reală este direct proporţională cu dobânda nominală şi invers proporţională cu gradul de depreciere monetară.

rata dobânzii reale = (1 + rata dobânzii nominale)/(1 + rata inflaţiei)

Riscul ratei dobânzii

Riscul ratei dobânzii îşi are originea în necorelările din reevaluările activelor şi pasivelor bancare, precum şi din modificările pantei şi formei curbei randamentului.

Curba de randament este o curbă continuă care descrie relaţia funcţională între randamentul la data scadenţei şi cel specific anilor ce intervin înaintea scadenţei, pentru titlurile cu venit fix.

Curbele de randament pot avea 3 modalităţi de exprimare:

a) Elasticitate unitară

b) Elasticitate subunitară

c) Elasticitate supraunitară

Managementul ratei dobânzii

Politicile elaborate de managementul active-pasive vizează nevoia de fonduri, veniturile din afara dobânzilor pentru acoperirea cheltuielilor indirecte şi de asemenea monitorizează resurse lichide.

Variaţiile mari ale ratei dobânzii, potenţate de inflaţie şi conjunctura economică, pot influenţa costurile, rambursările şi valoarea activelor băncii. Băncile care dau împrumuturi cu rata dobânzii fixă şi susţin aceste împrumuturi prin depozite pe termen scurt cu rata dobânzii fluctuantă au rezultate dezastruoase, fiind condamnate la faliment.

Marja iniţială între dobânda încasată de bancă şi cea plătită se consideră a fi venitul băncii, cât şi schimbările prognozate în ratele dobânzii pe perioada derulării împrumutului.