Mutații în Activitatea Fondului Monetar Internațional în Contextul Globalizării Financiare

1. Introducere:

Comerţul exterior, cooperarea în producţie, cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, forţa de muncă, învăţământul, arta şi cultura, ocrotirea sănătăţii, finanţele şi asigurările, problemele militare şi de securitate colectivă, asistenţa umanitară, protecţia mediului, menţinerea echilibrului ecologic, sportul, sunt domeniile de activitate care atrag, în zilele noastre, interesul şi conlucrarea bi şi multilaterală a statelor, a uniunilor statale, a organizaţiilor internaţionale de profil sau a diverselor grupuri de lucru.

S-a accentuat gradul de interdependenţă dintre economiile naţionale. Dacă în urmă cu 4-5 decenii prindea contur ideea potrivit căreia cercetările din domeniul ştiinţei şi investiţiile ca atare nu mai puteau constitui decât în cazuri rarisime - datorită complexităţii problemelor abordate şi costurilor corespunzatoare - preocupări şi rezolvări individuale, în prezent este trainic statornicita convingerea ca nici ţările cele mai dezvoltate şi mai bogate nu ar putea progresa fără colaborarea cu alte ţari, la fel de prospere şi chiar mai puţin dezvoltate. Astfel, în evoluţia de ansablu a lumii, activitatea economică pe plan internaţional s-a conturat şi s-a amplificat din ce în ce mai pregnant ca fenomen generalizat. Reflectând acest proces, conceptul de economie mondială pune în lumină existenţa unor probleme globale – probleme de tip nou, prin dimensiunea planetară, prin incidenţele asupra tuturor economiilor naţionale, prin aprobarea internaţională concertată pe care o presupune soluţionarea lor. “Mondializarea” economiei s-a adancit într-atât, încât în multe ţări ale lumii, produsul intern brut se realizează în proporţie de 40-50 la sută pe baza unor bunuri şi servicii ce trec în mod necesar prin zona relaţiilor economice internaţionale şi a activităţii financiar - valutare internaţionale.

Internaţionalizarea economiei nu poate fi despărţită însă de esenţa sa democratică. Avantajul reciproc al părţilor impune înlăturarea unor obstacole, ridicarea unor restricţii, flexibilizarea şi armonizarea unor reglementări care să favorizeze dezvoltarea schimburilor comerciale, extinderea cooperării multilaterale, transferul de tehnologii, efectuarea investiţiilor de capital în deplina securitate, perfecţionarea şi accesibilitatea sistemului financiar-valutar internaţional, limitarea dependenţelor de orice fel. În caz contrar, “se ajunge, inevitabil, la dominarea ţărilor mai puţin dezvoltate sub raport economic, mai puţin performante - şi, deci, mai sărace, - de către ţările industrializate, bogate şi care dispun de un avans de decenii pe calea progresului economic şi social faţă de cele dintâi; se ajunge la subordonarea ţărilor importatoare de capital, de tehnică şi tehnologii moderne, de cunostinţe manageriale si de informaţii, de către ţările care dispun de capitaluri excedentare, de cercetători, ingineri, economisti şi alţi specialişti cu bogată experienţă în domeniile lor de activitate, de importante capacităţi de producţie pentru export în cele mai variate ramuri ale industriei civile şi militare şi mai cu seama în cele de vârf”.

2. Necesitatea unei reforme a Fondului Monetar Internaţional:

Fondul Monetar Internaţional reprezintă o organizaţie internaţională din cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite creată în urma Conferinţei monetare şi financiare din anul 1944, de la Bretton Woods SUA, pentru a facilita cooperarea valutar-financiară dintre ţările membre.

Fondul Monetar Internaţional a devenit o instituţie internaţională care asigură cooperarea interguvernamentală în domeniul monetar şi financiar, reglementarea comportamentului monetar al statelor membre, sprijinirea ţărilor membre care se confruntă cu deficite ale balanţelor de plăţi, promovarea unor politici şi strategii prin care membrii acţionează în direcţia susţinerii creşterii economice şi a stabilităţii sistemului monetar internaţional. Fondul Monetar Internaţional a fost înfiinţat oficial la data de 27 decembrie 1945, în momentul în care 29 ţări au semnat şi ratificat acordul de la Bretton Woods şi a început să funcţioneze la 1 martie 1947.

Fondul Monetar Internaţional în calitate de instituţie financiară internaţională, a avut misiunea să asigure stabilitatea monetară în vederea stimulării extinderii schimburilor comerciale internaţionale şi a dezvoltării economice a ţărilor membre, asumându-şi rolul de garant al respectării codului de conduită cu privire la eliminarea restricţiilor din schimburi şi a practicilor monetare discriminatorii astfel încât să asigure un sistem de plăţi bazat pe libera convertibilitate a monedelor.

Misiunea Fondului Monetar Internaţional era să furnizeze lichidităţi internaţionale ţărilor care înregistrau deficite în balanţa de plăţi. De asemenea, îşi asumă responsabilitatea pentru gestiunea ordinii monetare internaţionale.

Misiunile şi modul de acţiune ale Fondului Monetar Internaţional au evoluat în funcţie de factorii care au exercitat influenţă în diferite perioade de timp. Modelele de acţiune ale Fondului Monetar Internaţional s-au modificat în funcţie de deficitele externe, de factorii care au contribuit la apariţia lor, de modalităţile de susţinere şi de influenţa exercitată asupra sistemului financiar internaţional.

Modelul de asistenţă mutuală, care a fost fundamentat de înţelegerea angloamericană de la Bretton Woods, presupune ca Fondul Monetar Internaţional să asigure acces la resurse fnanciare ţărilor care se confruntă cu dezechilibre ale balanţei de plăţi.