Operațiuni de open-market

I. TRECEREA DE LA PIATA INTERBANCARA LA PIATA MONETARA DESCHISA

Tranzitia de la piata interbancara la piata monetara deschisa presupune glisarea formelor actuale de finantare spre formele consacrate pe plan international. Se are in vedere introducerea rescontului, opertiune prin care bancile comerciale isi transforma o parte a portofoliului lor de efecte de comert in lichiditati prin banca centrala: introducerea operatiunilor de open market, ca alternativa fata de rescont si instrument mai eficient de influentare a dobanzilor in economie.

Piata deschisa este o piata pe care toti agentii care dispun de capitaluri pe termen scurt pot sa le ofere tuturor celorlalti agenti care au nevoie de lichiditati pe termene scurte. Are loc astfel o finantare directa, nemediata. Deschiderea pietei monetare a reprezentat un mijloc de lupta impotriva unei excesive compartimentari a pietei banilor, intrucat defiritii imprumutatori de capitaluri si debitori pentru capitaluri de aceeasi natura – fie ca sunt institutii financiare, trezoreria statului sau intreprinderi – sunt supusi acelorasi conditii. Aceasta reasezare a pietei banilor permite reducerea ponderii intermediarilor financiar, un enorm si costisitor angrenaj de acordare a crediteler. Deschiderea pietei monetare este subordonata dezideratului de a permite tuturor debitorilor sa emita titluri cu scadente diferite pe o piata la care au acces toti creditorii. Deschiderea pietei asigura tuturor ofertantilor de capitaluri posibilitatea de arbitra intre plasamentele pe termen lung si cele pe termen scurt, potrivit anticiparilor asupra evolutiei ratei dobanzii. Piata monetara este deschisa intrepriniderilor, trezoreriei statului si tuturor institutiilor financiare. Unii dintre acesti agenti au primit dreptul de a emite instrumente financare pe termen scurt negociabile. Noile instrumente ale pietwei monetare sunt:

- Certificate de depozit

- Bilete de trezorerie

- Bunuri de tezaur negociabile

- Bonuri negociabile ale institutiilor financiare

- Bonuri ale societatilor financiare si ale caselor de titluri

Tinand cont de transformarile produse in afara finatelor, s-a creat o piata a banilor acesibila categoriilor de agenti economici. Ca urmare s-au produs mutatii semnificative atat pentru intreprinderi, cat si pentru banci. Pentru intreprinderi s-a crea posibilitatea sa se imprumute sau sa-si plaseze capitalurile fara sa recurga la banci si fara sa suporte conditii de finantare impuse de catre acestea. In loc sa se apeleze la creditele unei banci, suportand astfel costul intermedierii, intreprinderea poate sa emita bilet de trezorerie si sa le plaseze direct pe piata monetara. Relatia directa, dezintermediata a intreprinderilor cu piata monetara, diminueaza costurile finantarii intreprinderilor si le plaseaza intr-o pozitie mai putin dependenta fata de banca. Pentru banci accesul liber a intreprinderilor pe piata banilor a creat o adevarata bresa in monopolul existent pana atunci. Bancile au pierdut astfel o parte insemnata a activitatii lor traditionala, aceea a distribuirii creditelor, locul acesteia fiind luat de noi functii: de finantare, de plasament, de descoperire de noi posibilitati de economisire.

Politica de open market exercita 2 efecte:

1. un efect cantitatitv asupra marimii masei monetare in circulatie

2. un efect pret asupra ratei dobanzii predominante in economie

Efectul cantitativ al politicii de open market este evident: banca centrala cumpara sau vinde titluri pe piata monetara, titluri pe care le monetizeaza sau demonetizeaza. Rezultatul acestor tranzactii este, dupa caz, certerea cantitatii de moneda legala in circulatie (cumparare de titluri ) sau scarea aceste cantitati (vanzare de titluri). Consecintele exacte ale acestei operatiuni afectuate pe piata monetara sunt insa diferite, dupa cum banca centrala tranzactioneaza cu bancile comerciale sau cu agentii din sectorul nebancar. Efectul cantitativ exrcitat asupra marimii masei monetare e mai puternic in cazul in care banca centrala monetizeaza titlurile achizitionate de la agentii nebancari. Astfel, efectul cantitativ al politicii de open market se exercita asupra lichiditatii bancare, atat la inceput, cat si ulterior, prin jocul multiplicatorului creditelor.

Efectul pret al politicii de open market este evident: banca centrala intervine pe piata monetara fie in calitate de vanzator de titluri, fie in calitate de cumparator de titluri, influentand, astfel, pretul de echilibru al pietei respective. Asadar, in cazul in care banca centrala vinde titluri, pretul acestora scad, iar in cazul in care cumpara titluri, preturile lor cresc. In situatia de echilibru, stocul de titluri existent e distribuit in mod ireal in portofoliul institutiilor bancare. Preturile titlurilor sunt legate insa de rata dobanzii aferenta creantelor respective:

R=i*P

R – venitul adus de un anumit titlu

P – cursul titlului

i – rata dobanzii

Rezulta ca efectul pret al politicii de open market se exercita atat asupra cursului titlurilor negociate pe piata monetara, cat si asupra ratei dobanzii aferente acestora.

Politica de open market actioneaza continuu asupra politicii de creditare a bancilor comerciale. Acesta afecteaza tot timpul supralichiditatea bancara, conferind astfel bancii centrale posibiltatea de a influenta destinatia excedentelor respective de lichiditati: cumparai de titluiri de la banca centrala fara emisiune monetara sau acordarea de credite economiei cu emisiune monetara.

Politica de open market fiind o politica de natura contractuala, si nu reglementara, se realiza pe o piata specifica (piata monetara), la a carei conjuctura se adapteaza instantaneu. Astfel, restrangere lichiditatii pietei monetare determina cresterea dobanzii de pe piata respectiva, ceea ce face ca bancile sa fie, pe de o parte, mai putin inclinate sa vanda titluri „ la liber” pentru a-si plasa sigur si rentabil excedentele de trezorerie. Insa banca centrala poate nu numai sa se adapteze la situatia pietei monetare, ci poate sa o moidifice in sensul obiectivelor sale.