Organizarea și Exercitarea Controlului Bancar Intern

Controlul intern reprezintă un proces continuu la care participă Consiliul de Administraţie, conducătorii, precum şi întregul personal al băncii prin care se asigură atingerea obiectivelor băncii.

Controlul intern reprezintă un sistem de măsuri prevăzut prin normele şi regulamentele elaborate de bancă, prin care se urmăreşte corecta gestionare a activităţilor desfăşurate în diferite sectoare ale băncii, încadrarea strictă în prevederile legale ale acestora, precum şi respectarea intereselor clientelei şi acţionariatului. Prin exercitarea controlului intern, se urmăreşte întregul proces de emitere, executare, control şi raportare a dispoziţiilor emise de conducerea băncii.

Obiectivele controlului intern consta în:

- desfăşurarea activităţii în condiţii de eficienţă şi eficacitate;

- asigurarea conformităţii activităţilor desfăşurate în cadrul băncii cu cadrul legal şi cu practicile şi procedurile proprii;

- asigurarea furnizării unor informaţii corecte, credibile, relevante, complete şi oportune structurilor implicate în luarea deciziilor în cadrul băncii, precum şi utilizatorilor externi ai informaţiilor;

- protejarea imaginii băncii.

In vederea îndeplinirii obiectivelor sale, sistemul de control al băncii trebuie să înglobeze cel puţin următoarele elemente:

- rolul şi responsabilităţile Consiliului de Administraţie şi ale conducătorilor băncii;

- identificarea şi evaluarea riscurilor semnificative;

- activităţi de control şi separarea responsabilităţilor;

- informarea şi comunicarea;

- activităţi de monitorizare şi de corectare a deficienţelor.

ROLUL ŞI RESPONSABILITĂŢILE CONSILIULUI DE ADMINISTRAŢIE ŞI ALE CONDUCĂTORILOR BĂNCII

În vederea realizării şi menţinerii unui sistem de control intern eficient şi adecvat, Consiliului de Administraţie şi conducătorilor băncii le revin anumite atribuţii şi responsabilităţi care se regăsesc în Regulamentul Intern al fiecarei banci

Consiliului de Administraţie îi revin următoarele atribuţii pe linia stabilirii şi menţinerii controlului intern:

- aprobă şi stabileşte periodic, cel puţin o dată pe an, strategiile generale şi politicile privitoare la activitatea băncii;

- stabileşte niveluri acceptabile pentru riscuri semnificative şi asigură luarea măsurilor necesare de către conducătorii băncii, în vederea identificării, evaluării, monitorizării şi a controlului riscurilor respective;

- supraveghează conducătorii în ceea ce priveşte modul în care aceştia monitorizează funcţionarea adecvată şi eficientă a sistemului de control intern;

- aprobă structura organizatorică;

Consiliul de Administraţie are nu numai sarcini în stabilirea strategiilor generale şi a politicilor şi procedurilor de control, dar are şi obligaţia de a urmări modul de respectare a acestora.În vederea realizării acestui lucru, Consiliul de Administraţie:

- analizează trimestrial, împreună cu conducerea operativă a băncii, eficienţa sistemului de control intern;

- primeşte de la Comitetul de Audit rapoarte privind supravegherea sistemului de control intern şi a proceselor de raportare financiară;

- urmăreşte introducerea sau realizarea de către conducerea operativă a recomandărilor pe care auditul intern sau auditorul financiar extern, precum şi Banca Naţională a României le-au formulat cu privire la sistemul de control intern, cu ocazia verificărilor;

- urmăreşte efectul măsurilor implementate.

În ceea ce priveşte responsabilităţile pe care Conducerea băncii o are pe linia controlului intern, acestea pot fi sumarizate astfel:

- implementează strategiile generale şi politicile privitoare la activitatea băncii, aşa cum au fost ele aprobate de Consiliul de Administraţie;

- se asigură că responsabilităţile delegate conducerii operative, privitor la stabilirea politicilor şi procedurilor de control intern, sunt realizate în mod corespunzător;

- coordonează elaborarea procedurilor proprii de identificare, evaluare şi control a riscurilor semnificative , luând măsurile necesare în acest scop;

- menţine structura organizatorică adecvată realizării controlului intern;

- organizează fluxul operaţional şi informaţional;

- se asigură că activitatea băncii este realizată de personal calificat, experimentat şi cu cunoştinţele necesare;

- aproba politica de instruire a personalului.

Prin atribuţiile pe care le au, cât şi prin acţiunile pe care le întreprind, atât Consiliul de Administraţie, cât şi conducerea băncii trebuie să facă întregul personal să înţeleagă rolul pe care acesta îl are în cadrul procesului complex de control intern.

Ca urmare, conducerea băncii va urmări separarea clară a atribuţiilor de control de cele de execuţie, existând posibilitatea ca lipsa acestei separaţii sa conducă la tăinuirea greşelilor, a performanţelor modeste sau chiar a fraudelor.

Organizarea eficientă şi derularea sistematică a controlului intern sunt menite să contribuie la efortul general de atingere a obiectivelor strategice ale băncii.

IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA RISCURILOR SEMNIFICATIVE

În identificarea şi evaluarea riscurilor semnificative se vor lua în calcul atât factorii interni (cum ar fi natura activităţii băncii, complexitatea structurii organizatorice, modificările organizatorice, calitatea personalului etc.), cât şi factorii externi (cum ar fi schimbări legislative, fluctuaţii în mediul economic etc.), care pot avea un impact negativ în realizarea performanţelor.

Procesul de identificare şi evaluare a riscurilor este diferit de cel de gestionare a riscurilor. Acest proces trebuie să includă atât riscurile controlate de către bancă, dar şi pe cele care nu pot fi controlate de aceasta. Identificarea şi evaluarea riscurilor semnificative trebuie să acopere toate riscurile cu care se confruntă banca, atât la nivel de ansamblu, cât şi la nivel organizatoric inferior. Acest proces va avea un caracter de continuitate, in sensul că va avea în vedere atât riscurile curente actuale aferente activităţii redundande, cât şi pe cele ce pot apărea ca urmare a implementării unor noi activităţi.

Procesul de evaluare a riscurilor controlate de către bancă trebuie să stabilească dacă acele riscuri sunt asumate sau nu de către aceasta, iar în situaţia în care sunt asumate – ce măsuri de contracarare a lor sunt puse în practică şi cum se controlează realizarea acestor măsuri.

În situaţia în care există riscuri identificate şi evaluate, dar care nu pot fi controlate, banca are obligaţia de a hotărî daca le accepta sau le elimină sau, după caz, dacă diminuează nivelul activităţii generatoare de astfel de risc, până la un nivel considerat acceptabil de către bancă.

Evaluarea riscurilor se face de către specialişti din cadrul băncii, care nu au responsabilităţi şi în sfera realizării performanţelor financiare şi comerciale. Acest lucru presupune însă ca aceşti specialişti să aibă experienţă în derularea efectivă a activităţilor care sunt supuse procesului de evaluare a riscurilor.

Următoarele riscuri semnificative vor fi avute în vedere atunci când se procedează la evaluarea riscurilor semnificative:

- Riscul de credit – reprezintă riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate ca urmare a neîndeplinirii de către contrapartidă a obligaţiilor contractuale (în aceeaşi categorie intră şi riscul de ţară);

- Riscul de piaţă – reprezintă riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate care apare din fluctuaţiile de piaţă ale preţurilor, ratei dobânzii sau cursului valutar (în cadrul acestei categorii intră riscul de preţ, riscul valutar şi riscul de rată a dobânzii);