Orientări Bancare Contemporane

Cap.1 Structura sistemelor bancare și caracteristici actuale

1.1. Structura sistemelor bancare

Termenul de sistem bancar poate fi definit ca fiind un ansamblu de instituții, reguli, relații financiar – bancare, tehnici și infrastructuri ce se condiționează reciproc, cu scopul de a atrage fonduri financiare sub formă de depozite și de a le distribui sub formă de credite, dar și de a oferi sisteme de plăți sau diverse facilități persoanelor fizice și agenților economici.

În majoritatea țărilor dezvoltate, sistemele bancare sunt eterogene, principala diferențiere fiind din punctul de vedere al tipurilor de instituții, dar manifestă o tendință accentuată de uniformizare în contextul actual de globalizare financiară.

După gradul de specializare și organizare al activității bancare, se pot distinge două modele de sisteme bancare :

• Sistemele bancare de pe continentul european – sunt caracterizate de prezența băncilor universale ce oferă o varietate de produse și servicii financiare (atragerea de depozite și acordarea de credite, plasamente în titluri financiare, operațiuni de plăți, etc.) ;

• Sistemul bancar de pe continentul american (aplicabil și în Japonia) – bazat pe o specializare strictă a societăților bancare .

În Europa, modelul băncii universale a început să fie aplicat după 1850, Germania fiind țara cu cel mai dezvoltat model de bancă universală (Deutsche Bank, Dresdner Bank, Commerzbank). Modelul băncilor specializate a început să fie aplicat în SUA în urma actului legislativ introdus în 1933 (Glass-Stegal-Act), ce a dus la o separare geografică și funcțională a activității bancare, producând o fragmentare majoră a sistemului bancar american.

În orice țară cu economie de piață, sistemul bancar este structurat pe două nivele :

• Banca centrală (autoritatea monetară și bancară supremă) ;

• Celelalte instituții financiar – bancare din sistem (responsabile de îndeplinirea funcției de intemediere în cadrul sistemului bancar ) .

Instituțiile bancare de la cel de-al doilea nivel al sistemului bancar pot desfășura mai multe tipuri de activități :

• Colectarea excedentelor monetare din economie și apoi distribuirea acestora sub formă de credite ;

• Furnizarea de servicii financiare ;

• Gestionarea mijloacelor de plată (produse / servicii de plăți) ;

• Consultanță financiar – bancară ;

• Gestiunea trezoreriei ;

• Schimb valutar ;

• Activități de natură comercială (vânzare de imobile, bunuri mobile și metale prețioase pentru recuperarea creanțelor) .

În sistemul bancar mai sunt cuprinse și instituțiile financiare nebancare, instituții ce nu au dreptul de a mobiliza fonduri bănești sub formă de depozite dar pot desfășura unele activități de creditare (leasing financiar, acordare de credite, emitere de garanții, acordare de credit pe bază de gaj), schimb valutar, operațiuni în mandat, administrare de carduri de credit pentru clienți sau presta de servicii de consultanță .

1.2. Caracteristicile sistemelor bancare

Sistemele bancare au numeroare trăsături ce diferă în funcție de țară sau perioadă, cele mai importante fiind :

• Concentrarea este o caracteristică ce se referă la activitatea bancară desfășurată de primele bănci din sistem. Un număr redus de instituții bancare duce la creșterea nivelului de concentrare bancară. Un nivel ridicat de concentrare bancară influențează și competiția bancară, deoarece aceste societăți vor putea controla întreaga piață bancară din statul respectiv.

După cum se poate observa și în Tabelul Nr.1, sistemele bancare din Germania și Italia înregistrează un grad de concentrare foarte scăzut, ceea ce denotă o concurență sporită pe piața bancară.