Particularități ale activității instituțiilor financiare nebancare specializate pe oferirea de produse și servicii financiar-nebancare populației

Cap.1 Sistemul financiar al României

Sistemul financiar constituie un domeniu ce are o importanţă deosebită în desfăşurarea operaţiunilor economice şi financiare în economia de piaţă, principalele sale componente fiind relaţiile financiare, instrumentele şi tehnicile de plată.

Evoluţiile în domeniu au fost determinate, pe de o parte de creşterea considerabilă a dimensiunilor fluxurilor financiare iar pe de altă parte de către eforturile organizatorice de a opera cu maximă eficienţă dar şi cu tehnologiile noi angajate în acest domeniu.

Putem spune astfel, că sistemul financiar, ca o parte reprezentativă a relaţiilor monetare privind raporturile financiare, instrumentele şi tehnicile de plată, s-a dezvoltat puternic, acest lucru datorându-se tehnologiei moderne, progreselor intense ale informaticii şi telecomunicaţiilor, precum şi soluţiilor noi de administrare a finanţelor publice.

În pofida accentuării crizei datoriilor suverane din zona euro şi a semnalelor mixte privind redresarea economică la nivel mondial, sistemul financiar din România a rămas stabil. Acest lucru s-a datorat faptului că autorităţile române au continuat să consolideze mecanismele de acţiune, în linie cu angajamentele asumate prin acordurile convenite cu instituţiile financiare internaţionale, pentru menţinerea stabilităţii financiare.

1.1. Structura sistemului financiar din România

Gradul de intermediere financiară s-a restrâns uşor în anul 2010 pe fondul activităţii economice în scădere şi al tensiunilor din pieţele financiare internaţionale. Instituţiile de credit reprezintă principala componentă a sectorului financiar, iar expunerile acestora faţă de instituţii financiare sunt limitate şi nu prezintă risc semnificativ de contagiune directă în interiorul sistemului financiar.

Ponderea în PIB a activelor deţinute şi administrate de instituţiile financiare, un indicator de evaluare a gradului de intermediere financiară în economie, a înregistrat o uşoară scădere în anul 2010, evoluţia crescătoare din ultimii ani fiind întreruptă de către activitatea economică în scădere şi de către tensiunile din pieţele financiare internaţionale (figura nr.1).

Figura nr. 1 Structura sistemului financiar Figura nr.2 Evoluţia componentelor

(pondere active nete în PIB) sistemului financiar în perioada 2008-2010

(variaţii ale ponderilor sectoriale în total sistem)

Sursa: BNR, CNVM, CSA, CSSPP, MFP Sursa: BNR, CNVM, CSA, CSSPP, MFP

În ceea ce priveşte structura sistemului financiar, în perioada 2008-2010 se observă o scădere a ponderii instituţiilor financiare nebancare, deoarece nivelul ridicat al riscului de neplată aferent portofoliului acestora a condus la restrângerea activităţii de creditare în acest sector şi astfel la reducerea activelor bilanţiere. Această evoluţie a fost însoţită de creşteri ale ponderilor celorlalte segmente ale sectorului financiar (figura nr. 2). Cea mai importantă creştere a fost consemnată de către instituţiile de credit (principalul element al sistemului financiar) dar şi de fondurile deschise de investiţii. În ceea ce priveşte fondurile de pensii private, acestea au continuat să îşi extindă valoarea activelor administrate, atingând nivelul de 0,9 la sută din PIB la finalul anului 2010.

Riscul de contagiune internă, evaluat pe de o parte prin expunerile instituţiilor de credit faţă de instituţiile financiare din România, iar pe de altă parte prin resursele atrase de acestea de la instituţiile financiare din România, este scăzut. Conform bilanţului instituţiilor de credit, se observă o descreştere a ponderii expunerilor şi a resurselor atrase de la instituţiile financiare din România pe parcursul anului 2010 (figura nr. 3). Acestea sunt monitorizate pentru a putea fi astfel, identificate eventualele surse de risc, nefiind necesară implementarea unor măsuri de remediere.