Piața Asigurărilor în Uniunea Europeană

PIAŢA ASIGURĂRILOR ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

CAP I. CADRUL GENERAL AL PIEŢEI ASIGURĂRILOR ÎN UE (PIAŢĂ UNICĂ)

Piaţă asigurărilor reprezintă locul unde au loc tranzacţiile de asigurare, efectuate conform unui contract. În acest cadru se regăsesc cererea de asigurare ce e reprezentată de persoanele fizice şi juridice care doresc să se asigure şi să încheie diverse forme de asigurare şi ofertă de asigurare care vine din partea companiilor de asigurare, împuternicite să activeze în domeniu asigurărilor.

În practică asigurărilor din cadrul Uniunii Europeane se observă un interes deosebit în ceea ce priveşte internaţionalizarea activităţii de asigurare-reasigurare. Acest fapt se datorează măririi numărului, dimensiunii şi complexităţii riscurilor asigurate, precum şi din pricina capacităţii restrânse a pieţelor naţionale de a putea singure să ofere o protecţie adecvată contra eventualelor riscuri. În cadrul Uniunii Europene are loc un fenomen de formare a unei pieţe unice a asigurărilor, fenomen facilitat de fapt de sectoare complementare, cum ar fi domeniul bancar şi cel al investiţiilor.

Această piaţă unică a asigurărilor determină o ofertă mai diversificată de servicii de asigurare, acest lucru ducând la scăderea preţurilor acestora datorită concurenţei mai mari astfel apărute.

Obiectivele pieţei unice a asigurărilor în Uniunea Europeană sunt:

- Aducerea clauzelor principale ale contractelor de asigurare la un nivel acceptabil, ducând astfel la înlăturarea posibilităţii de alegere a legii aplicabile care ar produce avantaje nemotivate vreunei părţi;

- Asigurătorii să poată funcţiona în ţările membre ale Uniunii Europene, având aceleaşi drepturi cu companiile naţionale din ţările respective, conformandu-se aceloraşi norme legislative;

- Companiile de asigurări din ţările membre UE să poată oferi produse de asigurare în orice altă ţara comunitară, în baza unei singure autorizaţii şi să monitorizeze ţara în care îşi are sediul central, fără a fi necesar a-şi deschide sucursale în ţara în care îşi oferă produsele de asigurări;

- Posibilitatea ca orice firmă de asigurări să îşi poate deschide sucursale în orice ţara membră UE;

- Regulile privind exercitarea activităţii de asigurare-reasigurare să fie aceleaşi în toate ţările membre;

1.1. Premisele creării pieţei unice europene a asigurărilor

La început, la 1 ianuarie 1959 înainte de a fi valabil Tratatul de la Roma, în fiecare ţara membră a Comunităţii Economice Europene, piaţa asigurărilor funcţiona diferit de la o ţara la altă, conform reglementărilor naţionale juridice existenţe cu privire la contractul de asigurare.

Tratatul adoptat stabilea patru libertăţi fundamentale şi esenţiale care să asigure o mai bună funcţionare a Pieţei Comune: libera circulaţie a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor şi a capitalurilor, ultimile trei dintre acestea referindu-se şi la activitatea de asigurare.

S-a stabilit, între ţările semnatare ale tratatului, eliminarea în timp a piedicilor privind libertatea de stabilire a resortisantilor unui stat membru pe teritoriul unui alt stat membru, precum şi eliminarea restricţiilor privind înfiinţarea de puncte de lucru, filiale sau agenţii pe teritoriul unui stat membru al comunităţii. În felul acesta se garanta libertatea de stabilire, fapt ce permite societăţii cu sediu social dintru-un stat membru să îşi deschidă sucursale într-un stat de asemenea membru cu condiţia ca aceasta să respecte reglementările existente în ţara gazdă.

Ţările semnatare ale Tratatului de la Roma au mai decis să elimine restricţiile cu privire la libera prestare de servicii de către resortisantii unui stat membru pe teritoriul altui stat membru, asigurându-se astfel libertatea de prestare de servicii, care îngăduie unei instituţii cu sediu social într-o ţara să poate efectua activităţi într-un alt stat fără a deţine un sediu acolo şi fără a face deosebire şi notă discordantă faţă de instituţiile şi societăţile cu sediu stabilit în acea ţară.