Piața Cardurilor în România

1. Aparitia cardurilor

1.1. Istoria cardului

Cardul este o inovatie revolutionară care a putut fi aplicată datorită progreselor deosebite în domeniile informatic și electronic în măsura să faciliteze schimbul de fonduri prin tehnici electronice între partenerii de tranzactii prin intermediul băncilor. Cardul a intrat definitiv în rândul instrumentelor de plată atunci când preturile echipamentelor și retelei au devenit accesibile, atât băncilor cât mai ales populatiei, principalul beneficiar, care putea efectua plati fără a mai folosi numerarul.

În anul 1946, la New York, o bancă specializată în creditul de consum lansează pe piată un nou produs “Charge It”, care consta în emiterea unui bon valoric numit “scrip”, pe baza căruia clientii puteau efectua cumpărături de la comerciantii care acceptau acest nou sistem de decontare și astfel s-a ajuns la aparitia cardului. Comerciantii depuneau bonurile la banca emitentă și încasau contravaloarea bunurilor vândute, banca făcând transferul banilor din conturile clientilor în conturile comerciantilor. În 1950 apare, tot în America, cardul de plastic pentru consum și călătorii emis de o firmă Diners Club și preluat apoi de bănci pentru creditul de consum. Cu 10 ani mai târziu, Bank of America lansează produsul BANK AMERICARD (ulterior VISA International), produs ce duce la extinderea cardurilor de plastic ajungând la peste 20 milioane de utilizatori. În Europa, prima lansare a unui card european are loc după 1967, în Franta, prin “Carte Bleu”, un card care necesita semnătura clientului pe factură, după care facturile se remiteau la bancă pentru încasare. Cardurile s-au răspândit foarte repede, cele mai solicitate pe plan mondial fiind VISA, MASTERCARD și EUROPAY.

În România, primele carduri (VISA) au fost lansate în 1995 prin sistemul bancar, dar principiile privind emiterea și utilizarea instrumentelor de plată electronică pe teritoriul tării noastre au fost stabilite de Banca Natională a României, mai târziu, prin Regulamentul nr. 4/2002. Cardurile de plastic au devenit din ce în ce mai mult instrumentul de plată preferat pentru populatie deoarece acestea s-au extins rapid, s-au diversificat într-o gamă largă și s-au perfectionat, atât tehnologic cât și ca proceduri de lucru.

Caracteristica fundamentală a cardurilor și anume uşurinţa în utilizare a rezolvat problema băncilor și a institutiilor emitente care nu știau cărui sector să se adreseze, comerciantilor sau consumatorilor, cardurile fiind acceptate de către toate categoriile de potenţiali utilizatori.Astfel cumpărătorii s-au văzut scăpaţi de problemele pe care le ridica utilizarea numerarului, ei nemaiîntâlnind dificultăţi în achiziţionarea de bunuri şi servicii. În afara acestui aspect cardul s-a constituit într-un instrument ce le asigura obţinerea instantanee de credite.

Şi comercianţii au fost mult ajutaţi în munca lor de utilizarea cardurilor. Ei puteau astfel autoriza vânzările cu mult mai multă uşurinţă. Dacă numărul cardului nu apare pe lista neagră şi valoarea tranzacţiei se încadrează sub limita stabilită, atunci tranzacţia se putea desfăşura fără probleme. În urma utilizării cardurilor volumul vânzărilor a crescut substanţial.