Politica Creditară a Băncii

1. IDENTIFICAREA, CARACTERISTICA ŞI CLASIFICAREA CREDITELOR BANCARE

Creditul bancar este operaţiunea prin care cel împrumutat (debitorul) ia în stăpînire imediată resurse băneşti în schimbul unei promisiuni-angajament de rambursare viitoare, însoţite de plata unei dobînzi ce remunerează banca.

Creditul băncii este un credit pe bani. El constă, pentru bancă, în a pune la dispoziţia clienţilor săi un anumit capital pentru un timp determinat în vederea satisfacerii necesităţilor lor. Esenţial în aceste raporturi este faptul că unul dintre parteneri este banca, iar relaţiile între ea si parteneri se desfăşoară pe terenul valorificării capitalurilor disponibile şi realizarea de profituri venituri, în principal sub formă de dobînzi.

Pentru a putea contura trăsăturile creditului bancar, pornim de la trăsăturile creditului în general, ţinînd cont de faptul că de fiecare dată banca este creditorul, obiectul creditului îl constituie banul şi operaţiunea de acordare a creditului este „comerţ de bancă”. Deosebim următoarele trăsături :

1) Subiecţii raporturilor de credit:

- creditorul (banca)

- debitorul (persoană fizică, persoană juridică, statul)

2) Promisiunea de rambursare, constituie un element esenţial al raportului de credit şi necesar, în consecinţă apărînd angajarea unei garanţii.

3) Termenul de rambursare, reprezintă o trăsătură specifică a creditului, care are o mare varietate: de la termene foarte scurte (24 ore – termen practicat între bănci pe pieţele monetare) şi pînă la termene de 30-50 ani pentru împrumuturi privind construcţii de locuinţe. Termenul de rambursare poate fi scurt, mijlociu şi lung.

4) Dobînda – este o caracteristică esenţială a creditului, fiind preţul creditului. Se stabileşte în contractul de credit şi este negociabilă, în condiţiile actuale variază

foarte mult, fiind influenţată puternic de inflaţie.

5) Tranzacţia. Acordarea creditului. – creditul poate fi consimţit în cadrul unei tranzacţii unice, acordarea unui împrumut, vînzarea unei obligaţiuni, angajarea unui depozit la altă bancă.

În ultimul timp s-a dezvoltat sistemul acordării de credit deschis, în cadrul căruia împrumuturile efective intervin la intervale liber alese de debitor.

Consimţirea tranzacţiei, respectiv acordarea creditului, este un act de mare importanţă, în vederea căruia banca trebuie să-şi asigure o bună informare şi documentare pentru prevenirea riscului.

6) Consemnarea şi transferabilitatea – acordurile de credit sînt consemnate, in marea lor majoritate, prin înscrisuri, instrumente de credit, a căror formă de prezentare implică aspecte multiple şi diferenţiate. Esenţial în aceste instrumente este obligaţia fermă a debitoru-lui privind rambursarea împrumutului, respectiv dreptul băncii de a i se plăti suma angajată.

Prin intermediul transferului instrumentului de credit se realizează cesiunea creanţei, respectiv dreptul de a încasa suma înscrisă în instrumentul de creditare, precum şi veniturile accesorii. Transferabilitatea are un loc important, deoarece permite asigurarea utilizării fluxurilor fireşti de constituire şi utilizare a capacităţilor temporar disponibile.

În practica bancară contemporană există o multitudine de tipuri de credite. Tipul creditului reprezintă o caracteristică detaliată a lui după trăsături economico-organizaţionale, folosită pentru clasificarea creditelor. Clasificarea creditelor se face în corespundere cu anumite criterii, ceea ce permite analiza detaliată a pieţei creditare şi evaluarea influenţei diferitor factori asupra dezvoltării relaţiilor creditare. Standarde unice internaţionale privind clasificarea creditelor nu există, fiecare ţară avînd specificul său. Băncile comerciale acordă clienţilor săi diferite tipuri de credite, care pot fi grupate după diferite criterii: