Politică monetară unică - BCE

CAPITOLUL 1. POLITICA MONETARĂ A BCE: OBIECTIVE ȘI INSTRUMENTE

1.1 Obiective ale politicii monetare unice

Principalul obiectiv al Sistemului European al Băncilor Centrale îl constituie menţinerea stabilităţii preţurilor. De asemenea, SEBC sprijină politicile economice, pentru a contribui la realizarea obiectivelor acesteia, aşa cum sunt ele definite în articolul 2 din tratat.

Asigurarea stabilității preţurilor în zona euro a fost definită ca o creştere an-pe-an a IAPC (Indicelui Armonizat al Preţurilor de Consum) de 2 puncte procentuale. Consiliul guvernatorilor afirmă că rata inflației trebuie menținută la un nivel inferior, dar apropiat de 2% pe termen mediu.

Evoluţia IAPC poate fi observată în graficul nr. 2 ( pag 16). BCE ar trebui să îşi îndrepte deciziile spre atingerea obiectivului menţionat anterior, fără a prejudicia politica economică generală a Uniunii Europene, cum este prevăzut de altfel în Articolul 2 al Tratatului Uniunii Europene şi anume de a menţine un nivel ridicat al angajaţilor şi o creştere sustenabilă non-inflaţionistă.

Obiectivul stabilității prețurilor face referire la nivelul general al prețurilor în economie, ceea ce presupune evitarea inflației și deflației prelungite. Stabilitatea prețurilor contribuie la atingerea unor niveluri ridicate de activitate economică și ocupare a forței de muncă prin diferite moduri.

Figura nr 1: Avantajele stabilității prețurilor

recunoașterea folosirea productivă menținerea coeziunii

variațiilor la nivelul a resurselor

prețurilor relative reducerea efectelor stabilitatea financiară

evitarea “primelor de distorsionare exercitate

de risc de inflație” de sistemele fiscale

și de securitatea socială

Sursa: http://www.ecb.int/ecb/educational/facts/monpol/html/mp_003.ro.html

Prin îmbunătățirea transparenței mecanismului prețurilor oamenii pot recunoaște modificări ale prețurilor relative (adică prețuri între diferite bunuri), fără a fi confuzii cu privire la schimbările nivelului general al prețurilor. Acest lucru le permite să aloce resursele mai eficient.

De asemenea, reducerea primelor de risc conţinute în ratele reale ale dobânzii, politica monetară poate contribui la o alocare eficientă a resurselor pe piaţa de capital şi astfel poate spori stimulentele necesare investiţiilor, ceea ce susţine prosperitatea economică.

Un rol îl are și evitarea activităților neproductive pentru acoperirea împotriva impactului negativ al inflației sau deflației. De exemplu, în cazul unei inflaţii ridicate, un imbold îl constituie stocarea de bunuri reale. Totuşi, stocarea de bunuri nu reprezintă o decizie investiţională eficientă, deoarece împiedică creşterea economică.

Reducerea distorsiunilor de inflație sau de deflație, poate accentua impactul distorsionat asupra comportamentului economic al sistemelor de securitate socială și de impozitare. În plus, ca urmare a inflației sau deflației neașteptate se previne redistribuirea arbitrară a avuției și a veniturilor. Și nu în ultimul rând stabilitatea prețurilor contribuie la stabilitatea financiară.

1.2 Instrumente de politică monetară

Cadrul politicii monetare poate să asigure participarea unei game largi de contrapărți. Numai instituțiile supuse regimului rezervelor minime obligatorii pot avea acces la facilitățile permanente și pot participa la operațiunile de piață monetară bazate pe licitații standard. În cazul tranzacțiilor simple, nu este limitată a priori gama de contrapărți.

Astfel pentru a modela politica monetară a zonei euro, BCE apelează la un set de instrumente precum: operaţiunile de open market, facilităţi permanente şi rezerve minime obligatorii.