Premise pentru aderarea României la zona euro

Introducere

"Adoptarea euro înseamnă foarte multă rigoare, iar pentru o societate care nu este obişnuită cu

rigoarea, poate însemna chiar durere""

Mugur Isărescu

Continentul European a cunoscut, de-a lungul timpului, evoluţia unor sisteme monetare naţionale cu unităţi monetare emise de către diferite state, pornind de la dreptul suveran al acestora.

“Moneda fiind o instituţie istorică ea a urmat şi urmează totdeauna evoluţia socieatăţii umane. Rolul esenţial al monedei este totdeauna acelaşi ȋnsă la răstimpuri relative mari formele şi tehnica ei de lucru se schimbă.”

Moneda a contribuit decisiv la desenarea spaţiului economic naţional prin evidenţierea “funcţiei de asigurare a unităţii şi coeziunii unei naţiuni, constatȃndu-se pe bună dreptate că moneda este de multe ori mijlocul prin care se sting conflictele ȋntre diferitele grupuri sociale precum şi ȋntre generaţii.”

Diferenţele de paritate între ţările statelor membre ale Uniunii Europene, povara unor calculaţii şi recalculaţii în funcţie de ţările străbătute în concediu sau în călătorii de afaceri, diferenţele de comisioane din diferitele sisteme bancare şi nu în ultimul rînd dificultatea unor proceduri care tindeau din ce în ce mai mult înspre simplificare administrativă, au făcut din ideea monedei Euro un simbol al Uniunii.

Astfel, în 1994 au demarat pregătirile în vederea realizării monedei unice, care să înlocuiască monedele naţionale ca monedă de cont, începând cu 1999, şi fizic, din 2002.

Moneda va deveni astfel una din modalităţile prin care se demonstrează că unitatea este mai puternică decat diversitatea în spaţiul european, simbol al apartenenţei la acelaşi sistem şi punct de reper pentru orizontul unor interese comune.

În momentul lansării, la 1 ianuarie 1999, euro a devenit noua monedă oficială a 11 state membre, înlocuind, în două etape, vechile monede naţionale – precum marca germană şi francul francez. La început, euro a fost introdus ca monedă virtuală pentru efectuarea de operaţiuni de plată care nu implicau bancnote şi monede, precum şi în scopuri contabile, în timp ce vechile monede, considerate subunităţi ale euro, continuau să fie folosite pentru efectuarea de plăţi în numerar. Ulterior, la 1 ianuarie 2002, euro a fost introdus sub formă de bancnote şi monede.

Zona euro a devenit o ancoră de stabilitate, avȃnd ȋn vedere ponderea economiei zonei euro, ȋn cadrul căreia se desfăşoară cea mai mare parte a comerţului UE. Aceasta deţine un scut de protecţie pentru a face faţă mai bine şocurilor economice externe decat ȋn trecut cȃnd statele membre dispuneau doar de monedă naţională.

Cap.1 Criteriile de convergenţă pentru adoptarea monedei euro

1.1 Criteriile de convergenţă nominală

Pentru a adopta moneda unică europeană, un stat trebuie să întrunească o serie de criterii economice, pentru a nu destabiliza economia europeană şi pentru a nu afecta paritatea euro cu alte monede internaţionale. Aceste condiţii sunt specificate în Tratatul privind înfiinţarea Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht, intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993).

Tratatul de la Maastricht a conceput adoptarea monedei europene ca pe o cale fără întoarcere, întrucât nu prevede nici posibilitatea ca un stat membru al Uniunii Europene şi

Monetare să se retragă şi nici pe aceea ca o ţară care a adoptat moneda unică să fie exclusă din uniune. S-a hotărât ca aderarea ţărilor membre ale Uniunii Europene la Uniunea Monetară Europeană să se facă gradual, pe măsură ce sunt îndeplinite o serie de criterii de convergenţă nominală, scopul acestor condiţii fiind acela de a asigura stabilizarea economică pe termen lung şi un nivel suficient de înalt de convergenţă a economiilor din zona de circulaţie a monedei unice, premise ale unei bune funcţionări ale uniunii monetare.