Procedee și Tehnici de Control Financiar - Bancar

Capitolul 1

Introducere în procedeele şi tehnicile

de control financiar

Procedeul de control reprezintă un ansamblu de reguli specifice, tehnici şi instrumente care, îmbinate cu profesionalism, se aplică în vederea soluţionării concrete a problemelor ce decurg din funcţiile controlului.

Utilizarea tehnicilor şi procedeelor specifice de control (evaluare, îndrumare, apreciere, analiza, bugetul de venituri şi cheltuieli, situaţiile financiare anuale sau semestriale, raportul explicativ, instrumentele matematice, tehnici informatice şi informaţionale etc.) are drept scop prevenirea, combaterea şi înlăturarea eventualelor lipsuri, abateri sau deficienţe în activităţile economico-financiare şi contabile

Procedeele utilizate în vederea realizării în condiţii optime a obiectivelor specifice controlului financiar alcătuiesc metoda controlului; acest procedeu “constă în modul sistematic de efectuare a unei lucrări, cu alte cuvinte modalitatea, maniera de a acţiona în vederea realizării verificărilor obiectivelor propuse”

Metodologia de control financiar utilizează atât căi şi modalităţi proprii de cercetare, cât şi instrumente metodologice, existenţa altor discipline sau domenii, cum ar fi analiză economico-financiară, matematică, contabilitatea, management, drept, informatică.

Multitudinea de activităţi economice, interacţiunea şi condiţionarea lor reciprocă impune diversificarea procedeelor de exercitare a controlului. Aceste procedee pot fi folosite de control concomitent, succesiv, în acelaşi proces sau pot fi folosite separat. Dintre procedeele folosite de control, putem aminti :

• Procedee comune:

- Observaţia;

- Raţionamentul;

- Comparaţia;

- Clasificarea;

- Analiza;

- Sinteza.

Principalele obiective ale controlului financiar privind sistemul de evidenţe tehnic operative şi contabile constau în :

- conducerea corectă şi la zi a contabilităţii;

- întocmirea documentelor justificative pentru operaţiunile patrimoniale;

- constituirea şi evaluarea capitalului social şi a patrimoniului;

- exactitatea şi realitatea înregistrărilor contabile;

- inventarierea patrimoniului şi valorificarea rezultatelor acestuia;

- întocmirea documentelor de sinteză contabile (balanţe de verificare, bilanţul contabil şi anexele acestuia, contul de profit şi pierderi) la timp şi cu respectarea integrala a metodologiei.

Fiind o formă eficientă a controlului financiar faptic, cercetarea constă în examinarea şi observarea nemijlocită, direct pe teren, a operațiilor economice supuse controlului, stabilind modul în care se desfăşoară, cauzele generatoare de deficințe, şi măsurile care se impun pentru remediere

Capitolul 2

Controlul documentar

2.1. Definire

Documentarea poate fi de ansamblu sau de detaliu cuprinzând structura internă, trepte ierarhice, competențe, acte normative care reglementează domeniul, instrucțiuni, norme metodologice, ordine.

Pe baza studiului documentar se stabilesc obiectivele de control, urmărindu-se:

- înlăturarea neregulilor şi abaterilor financiare;

- soluționarea operativă a unor disfuncționalități care creează probleme

în utilizarea fondurilor în creşterea rentabilității şi eficienței economice;

- soluționarea unor nereguli privind perfecționarea activităților

economice.

Controlul documentar este procedeul care presupune stabilirea realităţii, legalităţii şi eficienţei operaţiunilor economice şi financiare prin examinarea documentelor primare şi centralizatoare, a înregistrărilor în evidenţa tehnic-operativă şi în cea contabilă.