Produse Bancare pentru Mobilizarea Resurselor Persoanelor Fizice

INTRODUCERE

Originile sistemului bancar

Istoria sistemului bancar isi gaseste originile in trecutul indepartat, existand marturii foarte vechi ce atesta practica unor activitati care, intr-o forma mau mult sau mai putin evoluata, se pot constitui ca primii pasi pe taramul practicii bancare.

Exista diferite pareri cu privire la originea bancilor. Unii cercetatori apreciaza ca primii bancheri au fost cei ce efectuau schimbul de bani, moment asociat aparitiei si circulatiei monedei metalice.

Dupa alti cercetatori, notiunea de banca este asociata momentului in care un grup de persoane a avut ideea sa primeasca disponibilitati banesti, sub forma de depuneri de la cei ce doreau sa faca economii si, in baza acestor depozite, sa ofere imprumuturi celor care aveau nevoie de fonduri suplimentare.

Primele dovezi ale unei activitati bancare se regasesc in Orientul Apropiat(Babilon) si Egiptul antic. In acea perioada templele erau, deopotriva, loc de rugaciune si loc de pastrare a banilor si tezaurelor. Au fost descoperite marturii scrise privind activitatea de depuneri si imprumuturi efectuata de temple. Increderea pe care o inspirau templele favoriza intermedierea monetara, asemanator bancilor de mai tarziu.

Detalii referitoare la depozite, imprumuturi, dobanda perceputa si rambursarea creditelor se gasesc deja in Codul lui Hammurabi, descoperit la Susa, in anul 1901. Hammurabi a fost suveran al regatului babilonean.

In evul mediu manastirile, ca si templele din Egiptul sau Grecia antica, au continuat sa joace un rol important in efectuarea unor activitati specific bancare. Desi, oficial, nu aveau voie sa perceapa dobanzi, foloseau alte metode pentru a obtine profit. Acesta lua forma veniturilor din ipoteci, a comisioanelor pentru credite acordate etc.

La sfarsitul secolului XI-lea , activitatile in acest domeniu s-au restrans datorita cruciadelor si patrunderii in spatiul European a popoarelor migratoare.

Originea si temeiurile existentei bancilor de depozit

Institutiile bancare in acceptia moderna au o mai larga recunoastere pentru bancile italiene ai caror precursori sunt Venetia(1171) si Genova(1407) iar pentru cele nordice Amsterdam(1609), Hamburg(1619), Roterdam(1635) etc.

Aparitia bancilor moderne este strans legata de dezvoltarea comertului cu cetatile indepartate si acumularea capitalului monetar in special pe aceasta baza, expresie a dezvoltarii productiei manufacturiere si a expansiunii generale a economiei. Legate de nevoile comertului si desfasurand principalele operatiuni prin intermediul efectelor comerciale, in mod firesc bancile au primit atributul de comercial.

In aparitia bancilor, traditia si literatura de specialitate acorda un loc important zarafului, pretuitor al monedelor si intermediar al circulatiei monetare.

Deplasarea banilor la locurile de utilizare implica costuri de transport asociate cu riscul, respectiv cheltuielile de prevenire a furturilor. De asemenea, deosebit de negativ pentru proprietarii monedelor era faptul ca detinerea in sine nu aducea nici un profit.

Toate acestea au orientat pe detinatorii de capital sub forma de monede sa incredinteze acest depozit unui intermediar, zaraful sau altei persoane, in scopul unei pastrari sigure si al unei remunerari sub forma de dobanda decurgand din folosirea depozitului de catre intermediar ca resursa de creditare.

Astfel neajunsurile detinatorilor de capital monetar sunt inlaturate si se creeaza fagasul unei continue si ample valorificari a capitalului monetar apartinand agentilor economici. Trebuie sa remarcam, de asemenea, ca resursele din depozite constituie temeiul redistribuirii capitalurilor prin creditele acordate de banci. Noii intermediari ce se afirma, satisfac cerinte de pregnanta utilitate, pentru intreaga viata economica si hotaratoare pentru progresul ei.

Primele dovezi ale desfasurarii unei activitati bancare pe teritoriul Romaniei au fost descoperite in anii 1786 si 1855 si reprezinta 55 de placi de piatra, gasite intr-o zona de mine aurifere. Aceste mine datau din perioada Daciei Traiane. Dintre cele 25 de placi pastrate in prezent, a 13-a contine detalii referitoare la contractual privind infiintarea unei institutii bancare. Contractual era datat 28 martie 167 c.n. si fusese semnat de Deusara. Clauzele principale se refereau la faptul ca bancile acordau imprumut in numerar si percepeau dobanzi. Din fondurile constituite drept capital, bancile acordau credite pe termen scurt, iar profitul se obtinea din dobanda perceputa la imprumuturile respective.

Operatiile pasive reprezinta pentru banci operatiile de constituire a resurselor. Constituirea si utilizarea depozitelor bancare reprezinta una din principalele functii ale bancilor, in general si a celor de depozit, in special.