Reglementări privind prudența bancară în România

Autorizarea , reglementarea, si supravegherea prudentiala a bancilor In Romania in anul 2005

Obiectivul central al activitatii de autorizare, reglementare si supraveghere prudentiala a bancilor il constituie realizarea stabilitatii si viabilitatii intregului sistem bancar prin stabilirea unor norme si indicatori de prudenta bancara si urmarirea respectarii cu strictete a acestora, precum si prin asigurarea eleiminarii din sistem a bancilor neviabile. Prin urmare, rolul supravegherii prudentiale a bancilor este acela de a preveni riscul sistemic, avandu-se insa in vedere respectarea autonomiei fiecarei banci in organizarea si desfasurarea activitatii sale pe baze concurentiale.

Problemele fundamentale ce stau in atentia sectorului bancar privesc atat dezvoltarea si cresterea eficientei acestuia cat si restructurarea si solutionarea portofoliului de credite neperformante, care continua sa inregistreze niveluri ridicate. Aceasta presupune din partea BNR o abordare strategica a problemelor sistemului bancar care s-a concretizat, pana in prezent, in consolidarea sistemului printr-o politica prudenta de autorizare de noi banci, in asistenta acordata la privatizarea a doua banci cu capital de stat(BRD,Banc Post), participarea la restructurarea altor doua (Banca Agricola, Bancorex), instituirea unui regim sever de supraveghere sau retragerea autorizatiilor de functionare unor banci aflate in incapacitate de plata(Credit Bank, Banca Dacia Felix).

In ultimii ani sectorul bancar romanesc s-a dezvoltat rapid, numarul bancilor crescand de la 8 banci existente la data intrarii in viguare a Legii nr 33/1991, la 36 banci persoane juridice romane (inclusiv CEC, Credit Bank, Banca Dacia Felix) si 9 sucursale ale unor banci straine la finele anului 1998. In cadrul bancilor, 6 sunt cu capital majoritar de stat(BCR, Banca Agricola, Bancorex, BRD, Banc Post, Eximbank) si 29 au capital privat strain si/sau roman. CEC- ul inclus in categoria bancilor, ocupa o pozitie speciala in cadrul sistemului bancar romanesc, fiind singura entitate bancara cu capital integral de stat supusa dispozitiilor unei legi proprii.

Sistemul bancar romanesc s-a caracterizat si in 1998 prin concentrare si segmentare. Desi numarul institutiilor bancare a crescut de circa 7 ori din 1991 pana in 1998, piata bancara autohtona era inca dominata ,in decembrie 1998, de 4 banci mari cu capital majoritar de stat(BCR, Banca Agricola, Bancorex, BRD,CEC). Cele 4 banci detineau 62% din totalul activelor sistemului bancar iar CEC 9,8%, ocupand din acest punct de vedere, a treia pozitie pe piata bancara. Pozitia dominanta a celor 5 banci in cadrul sistemului bancar romanesc este dovedita si de faptul ca, la sfarsitul anului 1998 acestea detineau 56% din capitalul social varsat si 72,3% din depozite.

Banca nationala agreeaza , in cadrul legal existent, infiintarea de sucursale si filiale ale unor prestigioase banci straine, acestea avand un rol important in extinderea gamei de servicii bancare si in imbunatatirea calitatii lor. Cotele individuale de piata detinute in 1998 de sucursalele bancilor straine s-au situat intre 2,71%(ING BANK), si 0,13% (National Bank of Greece). Totodata, prin majorarea rapida a cotei lor de piata, aceste banci intensifica concurenta, obligand bancile autohtone sa-si sporeasca eficienta. Bancile cu capital privat autohton si strain detin un segment de piata de 21,7%, fiind orientate in principal, spre finantarea societatilor comerciale private.

Segmentarea pietei bancare ramane pronuntata. Principalele banci cu capital de stat, desi prezinta inca un grad ridicat de specializare, provenit din orientarea sectoriala anterioara a activitatii lor, au cunoscut o erodare a pozitiilor lor monopoliste, inclusiv ca urmare a eforturilor lor de diversificare a portofoliilor proprii. Bancile cu capital majoritar de stat au fost angajate ,in special, in finantarea sectorului de stat, iar bancile private cu capital romanesc au avut tendinta de a se concentra asupra imprumuturilor catre agentii economici privati, in timp ce bancile straine s-au implicat, in principal, in finantarea marilor societati straine prezente in Romania. O schimbare favorabila o reprezinta, in acest context, ponderea dominanta a sectorului privat in totalul creditului neguvernamental inregistrata incepand cu ultimul trimestru al anului 1997.

In ultimii ani mentinerea distorsiunilor din sectorul real ,fluctualtiile ratelor dobanzilor , ale cursului de schimb al monedei nationale, precum si ale preturilor de consum si-au pus amprenta asupra sectorului bancar, influentand negativ performantele financiare ale bancilor si indicatorii de prudenta bancara in sensul cresterii ponderii veniturilor nerealizate din dobanzi si din influente de curs valutar in totalul profitului brut.

Nivelul de solvabilitate al bancilor romanesti a scazut in cursul anului 1998 de la 13,6 % la 12,5% pe ansamblul sistemului bancar, dar se situeaza peste nivelul minim indicat de organismele internationale pentru tarile in tranzitie (care este de 12%) si majoritatea bancilor au atins o rata de adecvare a capitalului superioara nivelului minim(8%) prevazut de normele Bancii Nationale. Se poate afirma ca reglementarea privind indicele de solvabilitate a stimulat bancile sa-si imbunatateasca situatia financiara prin modificarea structurii activelor, in sensul majorarii elementelor de activ cu grad redus de risc (in special plasamente in titluri de stat). Din a doua jumatate a anului 1999 vor intra in aplicare Normele Bancare Nationale a Romaniei nr 8/1999 potrivit carora rata adecvarii capitalului a fost majorata la 12%.