Relații clientelă-bancă

Conceptul de banca dateaza din cele mai vechi timpuri, însa de la aparitia sa si pâna în prezent a evoluat, succesiv în timp, de la formele incipiente la activitati extrem de complexe.

În tara noastra, pâna la aparitia primelor banci, operatiunile de schimb de monede, acordarea de împrumuturi garantate cu gaj etc erau efectuate de zarafii greci si camatarii evrei si armeni.

Zarafia (schimbul de monede) a fost necesara secole de-a rândul, întrucât teritoriile locuite de români erau strabatute de cai comerciale internationale, în toate punctele cardinale. Din aceste motive, pe acest teritoriu erau în circulatie peste 70 de monede diferite (autohtone si straine) si care trebuiau schimbate. În secolul al XIX-lea, aceste zarafii s-au transformat în „Case de banca”.

Prima banca de pe actualul teritoriu românesc a fost creata de Samuel Dobos în anul 1721 în Transilvania, în orasul Sibiu (bancherul fiind sas de origine). Aceasta banca avea ca obiect de activitate schimbul de monede, precum si efectuarea de diverse parti.

Dupa Unirea principatelor si venirea la tron a principelui Carol I s-au vehiculat o serie de proiecte de înfiintare a unei banci nationale, astfel ca la 17 aprilie 1880 ia nastere „Banca Nationala a României”. Aceasta banca centrala si de emisiune a sprijinit politica financiara a statului si a contribuit la sustinerea celorlalte banci si a altor întreprinderi speciale de credit industrial si agricol aparute ulterior.

Banca Nationala a României, care la început a fost o banca de „scompt si circulatiune”, detinea si privilegiul de emisiune a biletelor de banca (bancnotelor), dreptul de a reesconta efectele de comert si bonuri de tezaur, de a lombarda obligatiuni publice etc. Ulterior din anul 1929, aceasta banca a devenit si centrul de control al creditului.

În procesul de aparitie, organizare si consolidare a sistemului bancar al tarii noastre s-a constatat o oarecare competitie între bancile cu capital românesc si cele nou înfiintate care aveau si capital românesc si cele nou înfiintate care aveau capital de provenienta straina (englez, francez, german, italian etc).

Banca este o entitate se stat sau particulara ale carei functii principale sunt:

- atragerea mijloacelor banesti temporar disponibile ale clientilor în conturi deschise ale acestora;

- acordarea de credite pe diferite termene;

- efectuarea de viramente între conturile deschise la alte banci;

- emiterea de instrumente de credit si efectuarea de tranzactii cu asemenea instrumente;

- vânzarea-cumpararea de valuta si alte operatiuni valutare

1. Contul curent bancar

Contul curent este o conventie, un contract încheiat de regula, între o banca si o persoana

fizica sau juridica (ponderea fiind acestora din urma), în baza caruia acestea îsi remit reciproc sume de bani sau alte valori asupra carora se calculeaza dobânzi si eventual si comisioane.

Periodic sau la încheierea contului, dupa cum s-a convenit în contract, partea debitoare

(datoare) urmeaza sa achite numai diferenta, respectiv soldul.

Operatiunile care intervin între banca si clientul sau presupun existenta unui asemenea cont curent bancar în care sunt operate în ordine cronologica toate încasarile si platile (creditarea si debitarea), pe baza de documente.

Toate operatiunile înregistrate în debitul si creditul contului curent sunt transmise de catre banca clientilor sai, de regula zilnic, sub forma cunoscutului extras de cont bancar.

2. Produse si servicii bancare

În economia de piata, bancile comerciale ofera clientelei lor diverse servicii care au drept

scop asigurarea relatiilor de plati si încasari interne si externe, realizarea acestor fluxuri în bune conditiuni si evitarea întârzierilor ori a blocajelor din sfera decontarilor interne si internationale.

În practica bancara a ultimului deceniu, aceste „servicii” s-au divizat în:

- servicii bancare, care sunt solicitate de clientii bancii;

- produse bancare, respectiv cele oferite de catre banca clientelei sale.

a) În cadrul serviciilor bancare sunt incluse:

- evidenta operatiunilor în conturile curente si implicit operarea în aceste conturi pe baza de documente;

- operatiunile de casa constând în primiri si eliberari de sume în numerar (servicii de plati si încasari);

- operatiunile legate de cecurile de decontare, cecurile cu limita de suma, de dispozitiile de încasari/plati (viramente);

- operatiunile privind instrumentele de plata si de credit (cambia sau trata, biletul la ordin, cecul etc) în legatura cu acceptarea, acordarea de aval, plata/încasarea acestora în contul clientilor; scontarea si eventual forfetarea acestor titluri de creanta (în lei si în valuta);

- operatiunile referitoare la platile/încasarile efectuate la intern si extern a acreditivelor documentare, a incasourilor , ordinelor de plata etc. în lei si valuta;

- emiterea de scrisori de garantie bancara pentru diferite scopuri etc.

b) Ca produse bancare pot fi mentionate:

- Acordarea de credite pe termen scurt (pâna la un an) în cont curent, credite garantate sau negarantate;

- Acordarea de credite pe termen scurt si mijlociu garantate cu gaj sau ipoteca, fie pentru procurarea de materii prime, materiale, piese de schimb, combustibil etc. (pe termen scurt), fie pentru procurarea de masini, utilaje, investitii etc. (pe termen mijlociu);

- Acordarea de credite pe termen lung (de la 5 la 25 de ani) pentru procurarea de echipamente industriale, instalatii complexe, investitii în constructii cu caracter productiv etc.;

- plasamente de obligatiuni (titluri) emise de stat sau de societati particulare, pentru procurarea de fonduri;

- transmiterea ordinelor de vânzare/cumparare la bursele de valori;

închirierea de seifuri (casete metalice aflate, de regula în subsolul bancilor) pentru depozitarea de valori materiale si documente etc.; pastrarea colectiilor (de tablouri, obiecte de arta etc);