Responsabilitatea Contingenta a Actionarilor si Reducerea Hazardului Moral Indus de Garantarea Depozitelor Bancare

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Responsabilitatea Contingenta a Actionarilor si Reducerea Hazardului Moral Indus de Garantarea Depozitelor Bancare.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 8 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Radu Nechita

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Banci

Extras din document

1. Introducere

Garantarea depozitelor bancare face parte din mecanismele destinate reducerii riscului sistemic. În sensul cel mai larg, ea exista atunci când deponentii pot anticipa în mod legitim ca în cazul incapacitatii de plata a bancii depozitare, interventia unui tert le va permite recuperarea fondurilor într-o proportie superioara celei care ar fi permise de lichidarea judiciara a bancii respective. Se poate face distinctia între mecanismele explicite si cele implicite de garantare a depozitelor bancare. Primele presupun existenta unui dispozitiv legal destinat acestui scop, ca un organism distinct sau, mai rar, integrat în cadrul bancii centrale. Garantarea implicita exista atunci când deponentii considera inevitabila interventia autoritatilor în directia rambursarii depozitelor, fie ca o continuare a unor politici similare din trecutul recent, fie ca urmare a interpretarii în acest sens a declaratiilor autoritatilor. În cele ce urmeaza, referirile vor fi facute doar la prima categorie. Rambursarea depozitelor de catre tertul respectiv poate fi supusa unor restrictii privind titularii, tipul depozitelor, nivelul acestora, dobânda cu care sunt remunerate, etc. Fara a intra în amanunte, într-o prima etapa vor fi evocate dezbaterile cu privire la necesitatea garantarii depozitelor bancare si la efectele indirecte ale acestui dispozitiv, în sepcial hazardul moral (2). Acest efect indezirabil este amplificat de existenta regimului juridic al responsabilitatii limitate a actionarilor, cu deosebire în cazul bancilor al caror activ net este apropiat de zero. Analiza regimurilor juridice alternative va readuce în atentie o forma particulara a responsabilitatii contingente a actionarilor si anume responsabilitatea dubla (3). Functionarea eficienta a acestui regim în trecut si existenta garantarii depozitelor bancare pledeaza pentru reconsiderarea responsabilitatii duble ca modalitate de reducere a hazardului moral (4).

1. Garantarea depozitelor bancare si amplificarea hazardul moral

Justificarile garantarii depozitelor bancare sunt numeroase dar în acelasi timp si controversate, existând puncte de vedere care pun sub semnul întrebarii necesitatea acestui mecanism. Hanc (1999) realizeaza o prezentare interesanta a dezbaterilor pe marginea acestui subiect, iar Garcia (1999) si Kyei (1995) analizeaza diferitele modalitati de transpunere în practica a garantarii depozitelor bancare.

Argumentatia favorabila garantarii depozitelor bancare este de ordin teoretic si empiric (panicile bancare din secolul al XIX-lea, criza din 1929-33). Ea reia unul sau mai multe elemente din rationamentul urmator. Deponentii suporta o asimetrie informationala în relatiile lor cu banca. Ei nu cunosc nici structura temporala a consumului lor viitor (împartirea între consum pe termen scurt si consum pe termen lung poate suferi socuri exogene imprevizibile). Contractul de depozit (la vedere) propus de banca este preferat de deponenti alternativelor disponibile (stocarea bunurilor de consum, detinerea de moneda sau investirea directa pe termen lung în active ilichide, eventual riscante). Banca exista pentru ca ea ofera un serviciu de lichiditate deponentilor. Ea realizeaza acest lucru transformând activele de termen lung, ilichide si/sau riscante în pasive pe termen scurt, lichide si cu risc scazut. Specificul activitatii bancare este accentuat si de faptul ca un element important al pasivului (depozitele la vedere) indeplineste functii monetare. Aceste caracteristici ale bilantului bancii justifica existenta acesteia dar în acelasi timp constituie motivul vulnerabilitatii ei. Banca furnizeaza servicii de lichiditate deponentilor dar nu este în masura sa satisfaca toate cererile de retragere daca ele se produc simultan (panica bancara simpla  "bank run"). Pentru a se proteja împotriva riscului de ilichiditate, banca include în contractul de depozit clauza "primul venit, primul servit". Aceasta clauza este acceptabila ex ante pentru deponenti, însa, în anumite conditii, ea îi poate incita sa-si retraga fondurile doar pentru ca altii sa nu le-o ia înainte, ceea ce expune banca la riscul de-a deveni ilichida. Vânzarea fortata a activelor se face la un pret inferior valorii nominale, ceea ce conduce la insuficienta resurselor bancare pentru onorarea tuturor obligatiilor contractuale: ilichiditatea se poate transforma în insolvabilitate. Deponentii cunosc acest lucru, sunt incitati sa fie printre primii care solicita retragerea fondurilor, ceea ar fi suficient pentru declansarea unei panici bancare simple.

Ilichidiatea sau insolvabilitate unei banci pot declansa un proces similar în cazul altor banci, ai caror deponenti suporta si ei o asimetrie informationala. Din cauza relatiilor interbancare, dificultatile unei banci se pot transmite altora prin intermediul sistemului de plati. Daca o "contagiune" de acest tip afecteaza un umar mare de banci, functionarea întregului sistem bancar si de plati este amenintata. Eventualitatea unei panici generalizate (bank panic) de acest tip reprezinta riscul sistemic.

Rolul garantarii depozitelor bancare este de-a preveni aceasta succesiune cauzala prin modificarea asteptarilor si incitatiilor deponentilor: daca acestia din urma au certitudinea ca-si pot recupera integral fondurile în orice conditii si în orice moment, ei nu au nici un motiv sa solicite lichidarea anticipata a depozitelor. Altfel spus, garantarea depozitelor face ca valoarea acestora sa fie independenta de comportamentul celorlalti deponenti sau de valoarea reala a activelor bancare.

Totusi, însusi principiul garantarii depozitelor bancare  eliminarea incitatatiilor deponentilor de a-si supraveghea banca  reprezinta principalul sau dezavantaj. Pe de-o parte, deponentii nu mai suporta consecintele actiunilor sau inactiunii lor: ei sunt deresponsabilizati de existenta "plasei de siguranta" a garantarii depozitelor. Criteriul relevant pentru alegerea unei banci este rata dobânzii cu care ea remunereaza depozitele si nu solidatea acesteia. Pe de-alta parte, odata instaurat acest mecanism, bancile (actionarii si conducerea lor) au interesul sa adopte strategii mai riscante comparativ cu o situatie în care garantia lipseste. Aceasta problema a "hazardului moral" (sau a "oportunismului post-contractual") este bine cunoscuta în teoria asigurarilor. Hazardul moral nu poate sa se manifeste decât în cazul unui agent care nu suporta toate consecintele (negative) ale actiunilor sale si reuseste sa le transfere total sau partial asupra principalului. În cazul bancilor, ele au depozitele "asigurate" la un Fond de garantare a depozitelor, finantat prin plata unor prime sau cotizatii. Aceste prime nu reflecta cu precizie riscul la care se expun bancile la un moment dat si nu pot fi nici actualizate suficient de rapid pentru a tine cont de realocarile de portofoliu. Mai mult, daca activul net este zero sau negativ, regula responsabilitatii limitate protejeaza actionarii de consecintele asumarii unor riscuri excesive, strategie care este "rationala" în aceasta situatie. Indiferenta deponentilor, primele imperfect corelate cu riscurile asumate de banci, responsabilitatea limitata a actionarilor lor explica aparitia fenomenului de hazard moral si în comportamentul bancilor, nu numai în cel al deponentilor. Preferinta bancilor pentru un portofoliu mai

Fisiere in arhiva (1):

  • Responsabilitatea Contingenta a Actionarilor si Reducerea Hazardului Moral Indus de Garantarea Depozitelor Bancare .doc