Rezervele Valutare în RM

1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND REZERVELE VALUTARE

Rezerva valutară reprezintă activele de rezervă deţinute de autorităţile monetare centrale, constituite din mijloace de plată internaţionale: valute, devize, EURO, DST, aur, poziţia creditoare faţă de FMI şi sunt utilizate pentru echilibrarea balanţei de plăţi externe, susţinerea monedei naţionale, garantarea solvabilităţii externe a ţării, stingerea obligaţiilor externe în anumite situaţii deosebite şi nu pentru efectuarea plăţilor curente către străinătate.

Administrarea rezervelor internaţionale într-o bancă centrală este o funcţie operaţională foarte importantă şi un domeniu în care erorile pot fi foarte costisitoare, încît să provoace pierderea credibilităţii în banca centrală. Din acest motiv este important ca lanţul ierarhic şi luarea deciziilor să fie clare, în special celor implicaţi. Administrarea rezervei valutare a Republicii Moldova este efectuată de către Banca Naţională a Moldovei. Conform legii cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.95, BNM gestionează rezervele valutare oficiale ale Republicii Moldova şi este un organ de control valutar. În conformitate cu această lege BNM poate să procure, să păstreze şi să vîndă valuta străină şi instrumente de plată exprimate în valută străină, propuse de către băncile din Republica Moldova şi din străinătate; poate efectua operaţiuni cu hîrtii de valoare, valută străină şi metale preţioase.

Activele de rezervă ale Băncii Centrale pot fi divizate în rezerve necondiţionate şi condiţionate. Rezervele ce se află efectiv în proprietatea Băncii Centrale – aurul, EURO, DST, devizele – şi sunt rezerve necondiţionate ale statului. Rezervele condiţionate sunt creditele prenegociate cu FMI, organismele de credit regionale, pieţele de eurovalute, acordurile SWAP cu alte bănci centrale.

Rezerva oficială deţinută de banca naţională a unui stat are următoarea structură: depozite de aur, valute, EURO, DST, poziţia creditoare faţă de FMI în condiţiile cînd virările proprii la FMI depăşesc cota de participare.

Rezerva de aur ca component al rezervei oficiale constituie aurul ce aparţine organismelor centrale de reglare monetar-creditară ale statului şi care serveşte în calitate de activ de rezervă. Republica Moldova nu deţine aur în rezerva oficială.

Valutele ce intră în componenţa rezervei sunt exprimate prin monede naţionale ce au circulaţie internaţionala, sunt liber convertibile şi au stabilitate pe termen lung. Valutele de rezervă se clasifică în valută efectivă, prezentă prin bancnote şi monede, şi în valută în cont, ce se află sub formă de disponibil la o bancă cu sediul în ţara deţinătorului sau în orice altă ţară. Valutele principale folosite în calitate de rezervă sunt dolarul american, lira sterlină, yenul japonez. Republica Moldova foloseşte dolarul american în calitate de rezervă.

Devizele sunt titluri de credit utilizate ca instrumente internaţionale de plată şi exprimate în valută. Titlurile de credit sunt creanţe precis determinate după formă şi conţinut şi care permite titularului, posesorului să le realizeze la scadenţă. Titlurile de credit de rezervă includ acţiuni, obligaţiuni, trată, cecuri, bonuri de tezaur, etc.

DST reprezintă active de rezervă internaţionale emise de FMI cu scopul completării altor componenţi ai activelor de rezervă. Valoarea unui DST se determină pe baza unui coş valutar, format din dolarul SUA, lira sterlina, euro, yenul japonez.

Baza obţinerii şi creşterii rezervelor valutare se află în crearea unei stabilităţi economice şi politice interne şi se realizează în procesul activităţii economice externe. Sursa principală de obţinere şi creştere a rezervelor valutare este obţinerea unei balanţe de plăţi excedentare. Însă în condiţiile contemporane astfel de rezultate obţin un număr redus de ţări, şi pentru echilibrarea balanţei de plăţi, inclusiv şi pentru formarea rezervelor valutare, se recurge la piaţa financiară internaţională. Crearea rezervelor valutare în acest mod permite crearea unui echilibru economic temporar şi a unei echilibrări temporare a balanţei de plăţi externe, deoarece aceste rezerve sunt create din împrumuturi externe care peste un anumit timp trebuie rambursate, fie din resursele proprii sau prin atragerea de noi împrumuturi.

Rezerva valutară are un rol important în menţinerea stabilităţii în relaţiile economice externe ale unui stat. Aceasta se exprimă prin utilizarea rezervelor valutare în anumite situaţii dificile şi de urgenţă, cînd stingerea obligaţiunilor externe nu poate fi acoperită pe alte căi.

Scopul formării rezervei valutare este determinat de necesităţile specifice de utilizare a acestei rezerve. Principalele direcţii de utilizare sunt echilibrarea balanţei de plăţi externe şi intervenţiile pe piaţa valutară pentru susţinerea cursului de schimb al monedei naţionale. Este de menţionat că rezerva valutară se foloseşte pentru stingerea obligaţiunilor externe în anumite situaţii deosebite şi nu pentru efectuarea plăţilor curente către străinătate, de asemenea în cazuri de urgenţă ori imprevizibile. Rezerva valutară poate servi drept garant al solvabilităţii externe a ţării în cazurile cînd pentru acoperirea deficitului balanţei de plăţi nu sunt utilizate aceste rezerve, dar se recurge la credite externe.

Rezervele valutare servesc pentru asigurarea necorespunderii între cererea şi furnizarea de valute străine. În regimul unui curs valutar fix şi cu o circulaţie liberă a capitalului, nivelul rezervelor valutare este determinat în dependenţă de necesitatea echilibrării pieţii monetare interne. Rezervele de asemenea sunt folosite pentru intervenţii pe piaţa valutară. Deoarece volumul şi timpul de cerere de valute de rezervă nu sunt cunoscute, această necesitate de menţinere a rezervelor corespunde necesităţii de preîntîmpinare a cererii de monedă. Pentru majoritatea ţărilor această cerinţă de menţinere a rezervelor se consideră cea mai importantă, în special pentru ţările ce au pieţe cu o circulaţie liberă a mărfurilor şi a capitalului, sau a ţărilor ce menţin cursul valutar fix.