Riscul creditării întreprinderilor mici și mijlocii

In cadrul sistemului bancar, cea mai raspindita activitate este cea de creditare, deoarece aceasta reprezinta sursa principala de venituri a bancii. Riscul de credit este cel mai important risc cu care se confrunta banca deoarece el majoreaza pierderile suportate de banca prin imposibilitatea clientilor de a rambursa obligatiunile fata de banca. Este o problema foarte actuala pentru R.M. determinata de conjuncura negativa a economiei.

In prezent, riscurile au devenit aferente majoritatii activitatilor,serviciilor si produselor bancare. Notiunea de risc poate fi definita ca un angajament ce prezinta o anumita incertitudine datorita probabilitatii de castig sau pierdere.

Riscurile financiare, in care se incadreaza si riscul de credit, sunt riscuri specifice operatiunilor de creditare, cele mai multe dintre aceste riscuri fac obiectul unor reglementari bancare. Aceste riscuri sunt strict legate de structura bilantului contabil al bancii, actioneaza foarte repede la dezechilibrele care pot sa apara in compozitia resurselor si plasamentelor bancii.

Legislatia bancara defineste creditul ca fiind orice angajament de plata a unei sume de bani in schimbul dreptului la rambursarea sumei platite, precum si la plata unei dobanzi sau a altor cheltuieli legata de aceasta suma sau orice prelungire a scadentei unei datorii si orice angajament de achizitionare a unui titlu care incorporeaza o creanta sau a altui drept la plata unei sume de bani. Din punct de vedere al scadentei, regasim credite pe termen scurt, mediu si credite pe termen lung. Prin credite pe termen scurt se inteleg operatiunile de imprumut al unor sume de bani pe o durata ce nu depasesc 12 luni, cu exceptia creditelor pentru ciclul lung de fabricatie. Creditele a caror durata de rambursare este intre un an si cinci ani sunt considerate pe termen mediu, iar cele care depasesc durata de cinci ani sunt credite pe termen lung. Acordarea unui credit este in general perceputa ca fiind procesul prin care o anumita suma este imprumutata unei anumite entitati sau persoane, acceptandu-se preluarea unui risc financiar.

Activitatea de creditare trebuie sa se desfasoare astfel incat sa raspunda principiului prudentei in procesul de aprobare al solicitarilor de credite si sa asigure controlul si asumarea constienta a tutror riscurilor care decurg din relatia bancii cu clinetii sai. In general aceasta nevoie de creditare apare din lipsa fondurilor proprii pentru a face fata la anumite cheltuieli.

Riscul de credit reprezinta o categorie fundamentala a riscurilor bancare, data de ponderea creditului in bilantul bancilor cat si de veniturile pe care acest risc le genereaza. Poate fi definit precum si riscul ca dobanda, creditul sau ambele sa nu fie rambursate la scadenta sau sa fie rambursate partial. Pe plan international impactul negativ s-a intensificat, iar pentru economiile in tranzitie, potentialul sau de producere este supradimensionat de situatia economica fluctuanta si de gradul mare de indatorare din economie. Operatiunea de creditare este reprezentata de un act prin care banca pune sau se obliga sa puna la dispozitia clintilor fondurile solicitate sau isi ia un angajament semnatura, de natura avalului, cautiunii sau garantiei in favoarea acestora.

Instabilitatea a condus, in primul rand, la o dezvoltare fara precedent a riscului de contrapartida, in general si al riscului de credit, in special. In al doilea rand, a determinat preocuparile privind managementul acestui tip de risc prin extinderea si chiar utilizarea din ce in ce mai generalizata a tehnicilor performante de evaluare a riscurilor de creditare. Astazi sunt cunoscute si aplicate multe tehnici privind managementul riscului de credit, pornind de la tehnici traditionale ale evaluarii expunerii la risc, destinate limitarii unei concentrari excesive la nivel de debitor, sector de activitate, ramura industriala etc., pana la noile tehnici de management, moderne, cum ar fi tranzactiile cu swap-uri si cu optiuni, adaptate acestui tip de risc. Acestea sunt considerate in prezent instrumentele de baza ale managementului modern al riscurilor care permit indeosebi managerilor de portofoliu formularea, adoptarea si implementarea celor mai eficiente politici de management al riscului de credit.

1. Aspecte teoretice ale riscului de creditare a intreprinderilor mici si mijlocii in activitatea bancara

1.1. Conceptul riscului de credit in activitatea bancara

Riscul de creditare este conditionat de probabilitatea neonorarii obligatiunilor sale de catre debitorii Bancii si se manifesta, de regula, prin nerambursarea (completa sau partiala) a sumei de baza a creditului si a dobanzii aferente in termenii stabiliti in contract.