Riscul Creditării Persoanelor Fizice

Creditarea este considerată a fi principala operațiune bancară pentru mulți observatori. Putem afirma despre credite că acestea într-adevăr ocupă un loc primordial printre plasamentele băncii. La nivel național sau local dezvoltarea economică poate fi influențată de modul alocării fondurilor pe care o bancă le gestionează. Daca privim dintr-o altă perspectivă, fiecare bancă își asumă riscuri acordând credite, acestea putând înregistra și pierderi la portofoliul de credite, fiind provocate de debitorii care nu își respectă obligațiile de plată. Indiferent de gradul riscurilor asumate, putem reduce aceste pierderi înregistrate în portofoliul de credite dacă operațiunile de creditare sunt gestionate și organizate cu foarte mult profesionalism.

Controlul privind calitatea portofoliului este principala funcție a conducerii băncii, deoarece cauza falimentelor bancare se datorează calității slabe a creditelor.

Dispoziții privind finanțarea persoanelor fizice

În conformitate cu respectarea legislației bancare și cu reglementările interne ale instituțiilor de credite, acordarea, garantarea și derularea creditelor destinate persoanelor fizice se efectuează pe bază contractuală.

Împrumutătorii se sprijină de reglementările confirmate de Banca Națională a României – Direcția de Supraveghere pe baza cărora aceștia își desfășoară activitatea de creditare a persoanelor fizice. Modificările care au loc pe parcurs sunt aduse la cunoștință Băncii Naționale a României, devenind aplicabile numai după ce au fost confirmate de către Direcția de Supraveghere.

Riscul de creditare

Creditarea este principala operațiune pentru majoritatea băncilor și stă la baza funcției de intermediere a băncilor comerciale. În momentul în care se acceptă acordarea unui credit ne asumăm totodată și un risc, iar acest risc dacă nu poate fi eliminat poate fi totuși controlat printr-o gestiune profesionistă.

În momentul în care debitorii (împrumutanții sau emitenții de titluri de credit) nu își onorează obligațiile de plată atunci se manifestă riscul de credit care pentru ei reprezintă deteriorarea situației financiare exprimată într-o formă mai amplă.

Putem vorbi despre două tipuri de gestionări ale riscului, o primă formă a gestionarii ar fi aceea ce se poate efectua înaintea luării deciziei de creditare care poartă numele de ,, gestionare a priori” și cea de-a doua este aceea care se realizează după ce decizia de creditare a fost luată care se numește ,, gestionare a posteriori”.

Gestionare a priori

În cadrul acestei gestionări se stabilesc unele criterii în ceea ce privește acordarea creditelor astfel încât pierderile ar putea fi evitate sau cel puțin ar putea fi minimizate. În principiu sunt urmărite următoarele aspecte:

- falimentul sau lichidarea debitorului să aibă influențe minime asupra băncii;

- în funcție de solidaritatea financiară se stabilește un plafon al creditului care este acordat unui singur client. Este de remarcat faptul că aceste directe la nivel macroeconomic prin intermediul cărora autoritățile monetare și de credit stabilesc plafonarea angajamentelor băncii în funcției de fondurile proprii pe care le deține;

- o gamă amplă a riscurilor pentru ca în momentul în care acestea se desfășoară, impactul asupra băncii să fie minim.

Gestionarea a posteriori

Această gestionare are în vizor urmărirea creditului și în cazul în care acesta nu este rambursat, riscul de reduce prin valorificarea optimă a garanțiilor. Pentru a putea ajusta gestionarea a priori putem include tot aici și furnizarea de informații statistice pentru stabilirea unor criterii de creditare.

În cazul în care creditul se acordă sub forma unei linii de creditare gestionarea a posteriori crește în importanță. În acest caz, eliberarea de noi tranșe de credit se permite numai în baza în care debitorul își respectă angajamentele.

Analiza creditelor acordate persoanelor fizice

Creditele acordate populației dețin o pondere mică în cadrul activelor bancare și presupun un volum mare de activitate și cheltuieli. În cadrul creditelor acordate populației putem enumera: credite pentru nevoi gospodărești și bunuri de folosință îndelungată; credite pentru construirea locuințelor; credite pentru achiziționarea automobilelor.

Pentru a putea identifica și evalua riscul de creditare presupunem două analize:

- analiza cererii de creditare (din punct de vedere al mărimii și stabilității veniturilor apreciem calitatea evaluată a debitorului);

- analiza nevoii de finanțare ( se verifică în cadrul acestei analize justificarea cererii de credit).