Riscul de Credit

RISCUL IN ACTIVITATEA DE CREDITARE

1.1 Prezentare generala

In intreaga activitate de creditare banca trebuie sa respecte intocmai prevederile Legii bancare nr.58/1998 republicata in Monitorul Oficial partea I nr. 78/24.01.2005, Legii nr. 312/2004 privind statutul Bancii Nationale a Romaniei, a normelor, instructiunilor si regulamentelor BNR in calitatea sa de banca centrala cu atributii de reglementare in domeniile monetar, de credit, valutar si de plati, precum si propriile norme si instructiuni de lucru.

Activitatea de creditare se bazeaza, in primul rand, pe analiza viabilitatii si realismul afacerilor in vederea identificarii si evaluarii capacitatii de plata a clientilor, respectiv de a genera venituri si lichiditati ca principala sursa de rambursare a creditului si de plata a dobanzii. Determinarea capacitatii de plata a clientilor se face prin analiza aspectelor financiare si nefinaciare ale afacerilor, atat din perioadele expirate cat si din cele viitoare. Operatiunile de aprobare si acordare a creditelor au la baza prudenta bancara principiu fundamental ce caracterizeaza intreaga activitate a bancii.

Activitatea de creditare implica un risc, prin insasi elementele de anticipare pe care se bazeaza decizia de creditare, pentru banca fiind de maxima importanta cunoasterea acestui risc, evaluarea sa cat mai aproape de realitate si acceptarea lui in cunostinta de cauza.

Riscul unui plasament bancar poate fi definit prin valorile probabile ale rentabilitatii viitoare ale activului investit, iar managementul bancar, avand in vedere complexitatea factorilor economico-sociali, trebuie sa tina seama de risc si incertitudine ca percepere aproximativa a evenimentelor posibile, gradul de incertitudine fiind masurat prin distributia de probabilitate fara a se tine seama si de probabilitatile de aparitie.

Riscul de credit – numit si risc de contrapartida sau risc de insolvabilitate a clientului este cel mai important risc cu care se confrunta banca. El consta in probabilitatea de a pierde din nerespectarea de catre clientul debitor a clauzelor contractuale. Pierderea poate sa fie totala sau partiala. Acest risc creste odata cu numarul de clienti, cu volumul creditului acordat si cu nivelul ratei dobanzii. In gestiunea acestui risc, bancile urmaresc intocmirea si analizarea unui dosar de creditare, stabilesc reguli de diviziune a riscului si cauta sa-si diversifice portofoliul de credite.

Riscul de credit inglobeaza atat riscul in activitatea de creditare propriu-zisa cat si in alte tranzactii initiate pentru clientii bancii, cum sunt: emiterea de scrisori de garantie, deschiderea/confirmarea de acreditive, avalizarea, scontarea unor efecte de comert prezentate de clienti, investitii in actiuni si alte valori mobiliare, alte facilitati acordate clientilor.

1.2 Modalitati de gestionare a riscului de credit

Gestiunea riscurilor activitatii bancare de creditare presupune atat identificarea si analiza riscurilor si a factorilor de influenta, cat si un studiu statistic de masurare a riscurilor care afecteaza activitatea bancara de creditare. Studiul statistic ofera o imagine completa si riguroasa a probabilitatii ca neprevazutul sa se produca, iar activitatea de creditare bancara sa devina riscanta.

Gestionarea riscului de credit se poate realiza inainte de a lua decizia de creditare si spunem ca avem de a face cu o gestionare a priori sau dupa ce s-a luat aceasta decizie, cand gestionarea este a posteriori.

Gestionarea a priorii a riscului de credit consta in a lua acele masuri si a stabili acele criterii de acordare a creditului astfel incat sa se evite pierderile sau acestea sa fie minime. In principal sunt vizate urmatoarele aspecte:

- falimentul unui debitor sa aibe consecinte minime asupra bancii ;

- plafonarea creditului acordat catre un singur client, in functie de soliditatea sa financiara. Aici trebuie remarcat ca exista astfel de norme la nivel macroeconomic, prin care autoritatile monetare si de credit plafoneaza angajamentele bancii in functie de fondurile sale proprii ;

- diversificarea riscurilor pentru ca in cazul in care acestea se manifesta, impactul negativ la nivelul bancii sa fie minim.

Gestionarea a posteriori a riscului de credit vizeaza in primul rand urmarirea creditului si in caz de nerambursare a acestuia, reducerea riscurilor prin valorificarea optima a garantiilor. Tot aici putem include si furnizarea de informatii statistice, pentru a ajuta in cazul gestionarii a priori, la stabilirea unor criterii de creditare. Aceasta gestionare creste in importanta in cazul acordarii creditului sub forma unei linii de creditare. In acest caz, banca urmareste respectarea angajamentelor debitorului si in baza acestora permite eliberarea de noi transe de credit.

In scopul evaluarii si diminuarii riscului in activitatea de creditare se va avea in vedere politicile generale de diminuare a riscului de credit si se refera atat la clientii persoane juridice cat si la persoanele fizice sau persoanele aflate in relatii speciale cu banca, si privesc, in principal, urmatoarele:

- Volumul si structura creditelor (lei/valuta, maturitati) este determinata de volumul si structura resurselor de creditare atrase de la clientela, fiind interzisa acordarea de credite pe termen de peste 90 de zile pe seama resurselor la vedere mai mult de cca 30% din soldul mediu permanent al acestor disponibilitati ;

- Limitarea accesului la credite a agentilor economici cu datorii restante catre bugetul statului si bugetul asigurarilor sociale de stat al caror mod de plata nu a fast reglementat ;

- Nivelul unei expuneri mari nu poate depasi 20% din fondurile proprii ale bancii, comunicate lunar de Directia Generala de Metodologie si Management al Riscurilor unitatilor bancare teritoriale pentru a fi avute in vedere de acestea in activitatea de creditare ;

- Suma totala a expunerilor mari nu poate depasi de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale bancii; in vederea stabilirii expunerilor mari, banca monitorizeaza in permanenta expunerea fata de clientii sai care au calitatea de debitori unici, precum si expunerea fata de primii 100 de clienti ai bancii ;