Riscul de Credit

INTRODUCERE

Pentru cea mai mare parte a băncilor universale creditul rămâne principala

operaţiune activă. Pierderile băncilor cauzate de falimentele debitorilor sunt o parte integrantă activităţii de creditare. De aceea, volumul de provizioane constituite de o bancă pentru portofoliul său de credite reprezintă o măsură a riscului asumat de aceasta.

1. ANALIZA DOSARULUI DE CREDIT PENTRU SOCIETĂŢILE

COMERCIALE

În analiza dosarului de creditare, banca trebuie să răspundă următoarelor trei obiective:

1. Să decidă dacă va finanţa sau nu.

Din informaţiile furnizate băncii de către societatea comercială, analistul de

credit trebuie să le selecţioneze pe acelea care îi permit să aprecieze:

• capacitatea de rambursare: ce volum de datorie poate suporta şi pe ce

perioadă;

• capacitatea de a absorbi şocuri în perioada derulării împrumutului. Sunt

decelate eventualele ameninţări care planează asupra societăţii precum şi

marja de siguranţă.

• modalitatea de rambursare în situaţia apariţiei falimentului înainte de

scadenţa împrumutului.

2. Găsirea tipului de finanţare care să răspundă cel mai bine necesităţilor

debitorului.

Analiza financiară permite identificarea punctelor tari şi a celor slabe legate de

ciclul de exploatare şi poate facilita luarea unei decizii privind tipul de finanţare

propus. Sunt examinate:

• nevoile de finanţare pe termen scurt (nevoile de trezorerie);

• formele de credit cel mai bine adaptate investiţiilor pe termen lung;

• tipurile de garanţii solicitate şi gradul lor de acoperire.

3. Utilizarea informaţiilor obţinute pentru a face o propunere comercială

completă şi personalizată nevoilor societăţii comerciale.

2. SURSELE DE INFORMAŢII NECESARE ANALIZEI DE CREDIT

Situaţiile financiare

În cele mai frecvente cazuri, banca intră în posesia lor direct, însă le poate obţine şiindirect, recurgând la serviciile unor societăţi specializate în vânzarea de informaţii

financiare.

Analistul de credit solicită societăţii comerciale bilanţul anual şi contul de rezultate,însoţite de anexele lor care permit mai buna înţelegere a operaţiilor financiare

derulate în decursul unui an. Dacă nu există un istoric al relaţiei cu banca, sunt

solicitate stările financiare de pe ultimii patru sau cinci ani de activitate. În cazul în

care societatea este deja client al băncii, vor fi solicitate doar documentele pentru

anul contabil încheiat precum şi previziuni pentru anul în curs.Este recomandabil ca documentele contabile să fie acceptate doar în cazul în care sunt certificate de un expert contabil sau de o societate cu activitate recunoscută de audit contabil şi financiar.

Analizele economice şi sectoriale

Pentru a evalua calitatea potenţialului debitor, analistul de credit trebuie să se

asigure că înţelege bine modul său de funcţionare:

• tipul de produse şi servicii vândute precum şi modul lor de producere;

• ciclul de fabricaţie, cine sunt clienţii şi furnizorii;

• perceperea societăţii pe piaţă, oportunităţile şi ameninţările;

• nivelul de concurenţă şi modul de manifestare prin preţ, tehnologie şi

calitate;

• factorii de influenţă ai competitivităţii;

• talia critică.

Observam că analiza riscului de credit nu se rezumă doar la calculul unor rate şi

indicatori, ci este o evaluare completă a mediului intern şi extern al întreprinderii.

Calculele financiare (rate, solduri intermediare de gestiune etc.) nu au nici un sens

dacă nu există criterii care să permită analiza calităţii lor.

Există sectoare economice care generează în mod „natural” trezorerie şi altele care o „distrug”. Astfel poate părea logic ca unele întreprinderi să aibă deficit, iar altele

excedent de trezorerie, aşa că se justifică cunoaşterea sectorului economic în care

se încadrează întreprinderea mai înainte de a efectua orice calcule financiare.

De exemplu, scăderea cifrei de afaceri a unei întreprinderi nu înseamnă nimic în sine dacă ansamblul sectorului este în dificultate. De aceea sunt necesare analizele sectoriale.

Analizele sectoriale sunt furnizate de :

• serviciile de studii economice ale băncilor;

• organisme specializate: camerele de comerţ şi industrie, banca centrală, asociaţiile profesionale etc;

• presa specializată.

Informaţii complementare

Recurgerea la acest tip de informaţii este justificată de faptul că obiectivul în analiza dosarului de creditare este reducerea riscului cât mai mult posibil.