Riscul de credit în sistemul bancar românesc în contextul crizei

Economia globală s-a deteriorat semnificativ în anul 2009, iar revenirea se anunţă a fi neuniformă. Spaţiul UE se preconizează să aibă printre cele mai slabe performanţe.

Creşterea economică mondială a intrat pentru prima dată din 1980 în teritoriu negativ (-0,6 %), iar economia zonei euro s-a redus cu 4,1 %.

Creşterea economică se aşteaptă să revină în 2010, dar neuniform pe plan internaţional. Ţările din UE se preconizează să aibă printre cele mai slabe performanţe (1 la sută creştere economică, faţă de 4,6 la sută, media mondială).

Stimulul guvernamental a fost semnificativ în 2009: media deficitului fiscal din UE a ajuns la aproape 7 la sută din PIB, în timp ce datoria publică exprimată ca pondere în PIB a crescut cu 12 puncte procentuale (preconizându-se o majorare suplimentară în 2010 de circa 6 puncte procentuale). Aceste evoluţii nu sunt sustenabile, impunând măsuri de consolidare fiscală în majoritatea economiilor europene.

Sistemul financiar internaţional a primit la rândul său un sprijin important în 2009 din partea autorităţilor monetare şi fiscale. Băncile centrale din numeroase economii dezvoltate au apelat la măsuri extraordinare pentru a furniza lichidităţi. Ratele de politică monetară au ajuns la minime istorice (1 la sută în cazul monedei unice europene, aproape de 0 la sută în cazul dolarului american).

Pentru zona euro, măsurile au condus la creşterea volumului de lichiditate injectat în piaţă (de la aproximativ 460 miliarde euro în septembrie 2008 la circa 900 miliarde euro în iulie 2010), Grafic 2.1. Ca rezultat, bilanţurile băncilor centrale din respectivele ţări dezvoltate au crescut semnificativ.

La rândul lor, autorităţile fiscale ale unor state membre UE au adoptat şi în 2009 măsuri de sprijin al sectorului bancar. Peste 60 la sută din valoarea recapitalizărilor bancare au provenit din această sursă. Aceste acţiuni ale guvernelor au permis ca, la sfârşitul anului 2009, pierderile băncilor să poată fi acoperite prin volumul capitalurilor nou aduse (Grafic 2.2).

Sectorul financiar a continuat să se extindă în anul 2009, dar ritmul de creştere s-a redus semnificativ datorită turbulenţelor financiare internaţionale.

Riscurile s-au amplificat.

Sectorul financiar intern este puternic conectat la cel extern, în principal la cel european.

Turbulenţele au fost resimţite mai întâi la nivelul pieţei de capital. În următoarea etapă a dezvoltării tensiunilor globale, restrângerea lichidităţii la nivelul sistemului financiar internaţional şi deteriorarea activităţii economice din ţările dezvoltate, în special pentru partenerii comerciali ai României, au determinat reducerea activităţii de creditare şi intrarea în recesiune a economiei interne, iar aşteptările pesimiste ale participanţilor din sectorul financiar şi economia reală au accentuat dezechilibrele. Prin urmare, calitatea portofoliilor de credite deţinute de instituţiile de credit şi instituţiile financiare nebancare s-a deteriorat .

Anul 2009 a reconfirmat tendinţa de stagnare a creditului neguvernamental. Fenomenul caracterizează şi în prezent piaţa creditului.

O vulnerabilitate în creştere a sistemului bancar românesc o constituie scăderea calităţii portofoliului de credite, care s-a manifestat mult mai accentuat în anul 2009 şi persistă şi în prezent, în principal pe fondul recesiunii economice.

În prezent, băncile dispun de suficiente resurse proprii care să acopere eventualele pierderi neaşteptate din riscul de credit.

Întârzierea relansării economice, costurile încă ridicate de creditare şi manifestarea unei atitudini mult mai precaute a băncilor, dar şi a clienţilor, indică menţinerea actualelor tendinţe pentru întreg anul 2010.