Riscul de rată a dobânzii

Odată cu dezvoltarea volumului creditelor la rată de dobândă variabilă şi a instrumentelor extrabilanţiere, instabilitatea ratelor de dobândă a început să impună preocupări pentru găsirea metodelor de analiză şi de acoperire a acestui risc.

Riscul de rată a dobânzii se defineşte prin efectele variaţiilor ratelor de dobândă asupra situaţiei patrimoniale, a rezultatelor şi echilibrului activităţii bancare.

Riscul ratei dobanzii este reprezentat de sensibilitatea fluxului de numerar la schimbarile ratelor dobanzii.Variatia pretului activelor financiare si pasivelor datorita schimbarii ratei dobanzii intr-o perioada de timp poate transforma anumite riscuri intr-o amenintare majora la adresa unei banci. In consecinta, este necesara o prognozare bazata pe criterii stricte, a modificarilor ce pot interveni in nivelul si structura ratei dobanzilor, aceasta corelata si cu evolutia indicatorilor macroeconomici.

Acest risc se manifesta in conditiile in care dobanda la credite, precum si la resursele atrase se modifica continuu, datorita cotatiilor fluctuante ale pietei.

Trebuie permanent avuta in vedere o analiza a structurii resurselor atrase si a plasamentelor, precum si o urmarire a evolutiei acestora, stabilindu-se astfel plafoane detaliate in functie de instrumentele utilizate in ceea ce priveste resursele, in functie de preturile lor si, respectiv, de costurile aferente.

In acest fel, se urmareste o minimizare a riscului ratei dobanzii in functie de raportul dintre activele purtatoare de dobanzi si pasivele purtatoare de dobanzi, care trebuie sa fie cat mai aproape de 1.

Riscul ratei dobanzii apare in momentul in care o banca face plasamente pe un termen mai lung cu dobanda fixa si finanteaza investitiile din surse atrase pe termen mai scurt.

Practica bancara foloseste in analiza riscului de dobanda modelul GAP care se concentreaza asupra managementului venitului net din dobanzi pe termen scurt, obiectivul sau fiind acela de a stabiliza si majora acest venit.

Riscul ratei dobanzii este masurat prin calcularea diferentei GAP la diferite intervale de timp, pe baza bilantului agregat la o anumita data. Valoarea fiecarui GAP se analizeaza apoi pentru a identifica in ce masura modificarea dobanzilor afecteaza venitul net din dobanzi.

Informatiile obtinute in urma utilizarii acestui model,se folosesc pe de o parte pentru a proteja venitul net din dobanzi impotriva modificarii ratelor dobanzii, iar pe de alta parte pentru a alterna speculativ dimensiunile GAP-ului in inceracarea de a creste venitul net din dobanzi.Protejarea presupune reducerea fluctuatiei venitului net din dobanzi, atat prin ajustarea directa a activelor sensibile la dobanda sau a pasivelor sensibile la dobanda, cat si prin adoptarea unor pozitii extrabilantiere in instrumente ale pietei de capital.

Forme de manifestare

Riscul de reevaluare. Variatia ratelor de dobanda expune venitul unei banci si valoarea instrumentelor sale la fluctuatii.Cel mai comun tip de risc al ratei dobanzii apare din diferentele temporare din scadenta ratelor fixe si reevaluarea ratelor variabile ale activelor, datoriilor si pozitiilor in afara bilantului bancii.

Riscul curbei randamentului. Necorelarile de reevaluare expun si ele banca la un risc derivand din schimbarile ce intervin in panta si forma curbei randamentului. Riscul curbei randamentului se materializeaza atunci cand schimbarile din curba randamentului afecteaza in mod nefavorabil veniturile sau valoarea economica de baza a unei banci.

Riscul bazei, cunoscut si ca riscul marjei, apare atunci cand activele si datoriile au preturile situate pe diferite curbe de randament, iar marja dintre aceste curbe se modifica. Atunci cand aceste marje se modifica, veniturile si valorile de piata pot fi afectate. Astfel de situatii pot aparea atunci cand un activ care este reevaluat lunar pe baza unei rate-indice este finantat printr-o datorie care este de asemenea reevaluata lunar, dar pe baza unei rate-indice diferite.

Optionalitatea reprezinta o sursa din ce in ce mai importanta a riscului de rata a dobanzii. Ea isi are radacinile in optiunile incorporate in multe active si datorii bancare.

Instrumente de masurare a riscului de rata a dobanzii

Principalii indicatori utilizaţi sunt: maturitatea, gradul de elasticitate, durata, sensibilitatea, convexitatea. În plus, aceşti indicatori determinaţi pentru fiecare element, se impune a fi extinşi la nivelul întregului bilanţ.