Riscul operațional

1.RISC OPERATIONAL

Cunoscu ca cel mai „nou” risc, riscul operaţional ridică astăzi noi provocări managementului bancar. După ce au dezvoltat o serie de tehnici de gestionare a riscurilor de credit şi de piaţă, băncile şi instituţiile de supraveghere s-au concentrat la sfârşitul anilor ’90 şi către alte riscuri .

Apariţ riscului operaţional este datorată :

• evoluţiei pieţelor financiare prin dereglementare, globalizare şi dezintermediere;

• evoluţiei produselo şi a serviciilor;

• evoluţiei tehnologiilor;

• cauzelor externe: fenomene naturale sau acţiuni umane (de la fraudă la acţiuni teroriste).

1.1 DEFINIREA RISCULUI OPERATIONAL

Conform Comitetului de la Basel, riscul operaţional este definit ca riscul înregistrării de pierderi directe sau indirecte sau al nerealizării profiturilor estimate datorită :

• unor factori interni ( derularea neadecvată a unor activităţi interne,existenţa unui personal sau sisteme necorespunzătoare )

• evenimentelor externe băncilor (condiţii economice, schimbări în mediul bancar,progrese tehnologice , inclusiv frauda externă şi dezastre naturale ).

Definirea riscului operaţional presupune analiza tuturor componentelor sale:

calitatea controlului bancar, riscul resurselor umane, riscul legal, riscul de preluare adversă, riscul de marketing şi de management, riscul sistemelor informatice şi de învechire a tehnologiei, riscul modificării taxelor şi impozitelor, riscul modificărilor reglementare, riscul legat de mărimea afacerii, riscul sistemelor de securitate, riscul de catastrofe naturale.

Riscurile operaţionale bancare sunt realităţi ale domeniului bancar contemporan, iar abordarea lor corectă constituie o premisă a managementului eficient şi a evitării falimentului..

Conceptul de risc operaţional este prezent şi în mediul bancar românesc, fiind prevăzut de la începutul anului 2004 în legislaţia bancară.

Multe institutii financiare abordeaza intr-o perspectiva mai larga riscul operational, incluzand in aceasta categorie de risc, orice risc in afara riscurilor de credit si de piata.

In categoria factorilor de risc operational sunt incluse :

• Frauda interna

• Frauda externa

• Practicile angajatilor si masurile de siguranta adoptate la fiecare loc de munca

• Clientii

• Produsele bancii si practicile de operare adoptate de banca

• Deficiente in infrastructura tehnica

• Perturbari in activitate si defectiuni de sistem

Între toți acești factori de risc operațional se remarcă o pondere importantă a factorilor care au drept consecință perturbarea sau intreruperea activitații pe o durata mai scurtă sau mai lungă. De aceea, un interes major pentru managementul unei banci este reprezentat de tot ceea ce poate fi facut pentru asigurarea continuitatii activitatii (continuitate operationala), indiferent de tipul evenimentului perturbator care ar putea conduce la intreruperea operatiunilor.

1.2. CAUZELE RISCULUI BANCAR OPERAŢIONAL

La baza riscului operaţional specific societăţilor bancare stau cel puţin următoarele tipuri de evenimente:

a) frauda internă (de exemplu: raportarea cu rea-credinţă a poziţiilor, furtul, încheierea de către salariaţi de tranzacţii în cont propriu);

b) frauda externă (de exemplu: tâlhăria, falsificarea, spargerea unor coduri aferente sistemelor

informatice);

c) condiţiile aferente efectuării angajărilor de personal şi siguranţa locului de muncă (de exemplu: cererile compensatorii ale personalului, nerespectarea normelor de protecţie a muncii, promovarea unor practici discriminatorii);

d) practici defectuoase legate de clientelă, produse şi activităţi (de exemplu: utilizarea

necorespunzătoare a informaţiilor confidenţiale deţinute în legătură cu clientela, spălarea banilor, vânzarea unor produse neautorizate, folosirea greşită de către clienţi a produselor şi serviciilor aferente sistemului “electronic banking”);

e) punerea în pericol a activelor corporale (de exemplu: acte de terorism sau vandalism, incendii, cutremure);

f) întreruperea activităţii şi funcţionarea defectuoasă a sistemelor (de exemplu: defecţiuni ale componentelor hardware şi software, probleme legate de telecomunicaţii, proiectarea, implementarea şi întreţinerea defectuoasă a sistemului “electronic banking”);

g) tratamentul aplicat clienţilor şi contrapartidelor comerciale, precum şi procesarea defectuoasă a datelor legate de aceştia (de exemplu: înregistrarea eronată a datelor de intrare, administrarea defectuoasă a garanţiilor reale, documentaţia legală incompletă, accesul neautorizat la conturile clienţilor, litigii);

h) securitatea sistemului “electronic banking” (de exemplu: angajamente ale instituţiei de credit rezultate în mod fraudulos prin contrafacerea monedei electronice sau înregistrarea unor pierderi ori a unor angajamente suplimentare de către clienţi în cazul unui acces defectuos în cadrul sistemului).

1.3.NOUL ACORD ASUPRA CAPITALULUI-ACORDUL BASEL II

ŞI RISCUL OPERATIONAL

Comitetul de Supraveghere Bancară de la Basel, are ca scop formularea standardelor de supraveghere generale, ghidurilor şi recomandărilor privind cele mai bune practici în domeniul bancar.

Comitetul este convins că riscul operaţional este un risc foarte important şi băncile trebuie să dispună de capital suficient pentru acoperirea pierderilor cauzate de acest risc .

Noul acord se bazează pe 3 piloni :

- Pilonul 1 reglementează cerinţele minime de capital necesare pentru acoperirea unor

riscuri specifice activităţi bancare: risc de credit, risc de piaţă şi risc operaţional;

- Pilonul 2 este reprezentat de procesul de supraveghere prudenţială, care impune

autorităţilor de supraveghere naţionale să se asigure că băncile dispun de proceduri

interne sănătoase de evaluare a riscurilor proprii supravegherea asupra suficienţei capitalului;

- Pilonul 3 urmăreşte întărirea disciplinei de piaţă prin creşterea transparenţei financiare a băncilor.

Abordările faţă de riscul operaţional se dezvoltă rapid, şi cu toate acestea, în timpul apropiat, ele nu vor putea atinge nivelul de precizie de care dispun abordările pentru riscul de piaţă şi riscul de credit. Se consideră că includerea riscului operaţional în calculul suficienţei capitalului ponderat la risc, este necesară pentru stimularea dezvoltării metodelor de estimare a riscului operaţional şi asigurarea menţinerii din partea băncilor a capitalului suficient pentru acoperirea acestui risc.