Riscuri în tranzacțiile internaționale - puterea pieței

In fiecare zi, fiecare dintre noi foloseste nenumarate bunuri si servicii pentru a-si satisface nevoile. Este normal sa le avem la dispozitie atunci cand vrem sa le cumparam.

Este firesc sa presuounem ca cineva trebuie sa comande pentru a putea fi sigur ca se produc articolele potrivite in cantitatile potrivite si sunt la locurile potrivite. Aceasta este una dintre metodele de coordonare a activitatilor unui mare numar de oameni- metoda armatei.

Dar metoda comenzii nu poate fi singura metoda de organizare si nici macar cea principala, decat intr-un grup foarte mic.

Rusia este exemplul tipic de economie mare care se presupune ca este organizata prin comenzi- o economie centralizata planificata. Dar aceasta esta mai mult teorie ca practica. La fiecare nivel al economiei apare cooperarea voluntara pentru a completa planificarea centralizata sau pentru a-i compensa rigiditatea- uneori legal, alteori ilegal.

Pe piata muncii li se cere rareori solicitantilor sa presteze o anumita activitate, exista o oferta minima pe piata muncii. Se ofera salarii pentru diferite posturi, iar solicitantii incearca sa le obtina- cam ca in tarile capitaliste. Odata angajati ei pot fi dupa aceea concediati sau pot pleca pe alte posturi mai convenabile. Distribuirea fortei de munca pe scara larga, in primul rand prin forta, este pur si simplu imposibila; ca de altfel si anihilarea completa a initiativei particulare.

Atractivitatea diferitelor locuri de munca in Rusia este legata de multe ori de posibilitatile pe care le ofera pentru munca neoficiala sau pentru activitatile neautorizate .

Daca schimbul liber este in primul rand o activitate clandestina, care se dezvolta datorita elementului de comanda dominant, sau daca schimbul liber este principiul dominant al organizarii, completat, intr-o masura mai mica sau mai mare, cu elemente de comanda. Schimbul liber clandestin poate impiedica prabusirea unei economii de comanda, ii poate permite sa scartaie multa vreme si chiar sa realizeze unele progrese. Nu poate face insa mare lucru pentru a submina tirania pe care o sprijina o economie predominant de comanda. Pe de alta parte, o economie bazata predominant pe liberul schimb poarta in sine posibilitatea de a favoriza atat prosperitatea cat si libertatea umana. S-ar putea sa nu-si atinga potentialul in nici unul din deziderate, insa nu cunoastem nici o societate care sa fi dobandit vreodata prosperitatea si libertatea fara ca schimbul liber sa fi fost principiul dominant de organizare. Schimbul liber nu este o conditie suficienta pentru prosperitatate si libertate. Multe societati organizate predominant pe schimbul liber nu au dobandit nici prosperitate nici libertate, desi au castigat din amandoua intr-o mult mai mare masura, decat societatile autoritare. Dar, schimbul liber este o conditie necesara atat pentru libertate cat si pentru prosperitate.

Esenta aplicatiilor din lucrarea lui Adam Smith „Avutia natiunilor”, este amagitor de simpla: daca un schimb dintre doua parti este liber consimtit, el nu va avea loc decat daca partile cred ca vor beneficia de pe urma lui.

Sistemul pretului este mecanismul care indeplineste sarcina de a-i face pe oameni sa coopereze pentru a-si promova interesele distincte, fara conducere centrala, fara sa fie nevoie ca oamenii sa-si vorbeasca sau sa se simpatizeze. Sistemul pretului permite oamenilor sa coopereze in mod pasnic in acel moment al vietii cand fiecare isi urmareste propriul interes tinand cont de toate celelalte.

Scanteia de geniu a lui Adam Smith sta in intelegerea sa ca preturila care rezulta in urma ccschimburilor voluntare dintre cel care cumpara si cel care vinde, adica pe o piata libera, pot coordona activitatea a milioane de oameni, fiecare urmarindu-si propriul interes, in asa fel incat sa prospere toata lumea.

In organizarea activitatii economice, preturile indeplinesc 3 functii: transmit informatii, conduc la adoptarea acelor metode de productie care sunt cele mai putin costisitoare si ca urmare folosesc resursele disponibile pentru produse de cea mai buna calitate si hotarasc cine si cat ia din produs- repartizarea venitului.

Aceste trei functii sunt strans legate intre ele.