Riscurile potențiale ale utilizării instrumentelor financiare derivate - Barings Bank

Instrumentele financiare derivate sunt contracte prin care se transferă riscuri cu valori dependente de valoarea unui activ de bază. Printre activele de bază, stabilite direct de către participanții la contract, menționăm: bunuri, rate ale dobânzii, acțiuni, indici bursieri sau orice alte instrumente ce se pot tranzacționa.

Un instrument financiar derivat îndeplinește, în mod simultan, următoarele condiții:

✔Valoarea acestuia este dependentă de valoarea unui activ de bază

✔În funcție de modificările piețelor financiare, nu este necesară o investiție inițială, sau dacă este cazul valoarea investiției va fi cu mult mai mică față de cea necesară pentru alte active

✔Decontarea are loc la o dată ulterioară

În ceea ce privesc riscurile, ele există încă de la începuturile relaţiilor financiare. În timp, însă, nivelul până la care au fost identificate, măsurate şi controlate a început să varieze foarte mult datorită evoluției și descoperirii noilor modalități de protecție împotriva acestora. Riscul financiar reprezintă gradul de incertitudine cu privire la obținerea de venituri viitoare anticipate de o entitate, o persoană fizică sau juridică rezultate din vânzarea sau cumpărarea de instrumente financiare derivate.

BARINGS BANK a fost a doua dintre cele mai vechi bănci comerciale din lume, fiind înființată în anul 1762, cu sediul la Londra.Banca a fost renumită după ce a facilitat cumpărarea Louisianei.

Nick Leeson, cunoscut broker de instrumente financiare derivate și angajat al Barings Bank la sediul din Singapore, a dus banca la faliment în anul 1995 datorită faptului că în loc să realizeze tranzacții de arbitraj cu scopul obținerii de profit din diferența prețurilor contractelor futures a realizat alte tranzacții speculative în mod neautorizat și fraudulos. După realizarea acestora, Barings Bank a înregistrat pierderi uriașe în valoare de 827 milioane £ (aproximativ 1,3 miliarde $), valoare dublă față de capitalul de tranzacționare al băncii. Pe 23 februarie 1995, Nick Leeson a plecat din Singapore spre Kuala Lumpur, moment în care Banca Angliei a încercat un plan de salvare dar acesta s-a dovedit a fi fără succes. Datorită acestei situații precare toți angajații băncii, din toate colțurile lumii nu și-au primit bonusurile. Pe 26 februarie 1995 Barings Bank a fost declarată insolvabilă, iar administratorii desemnați au început gestionarea finanțelor Barings Group în toate filialele sale. În aceeași zi, Consiliul de Supraveghere Bancară al Băncii Angliei a lansat o investigație condusă de Ministru de Finanțe al Marii Britanii. Raportul fiind publicat la data de 18 iulie 1995 unde Lord Bruce de Donington, în Camera Lorzilor a declarat raportul final. În ajutorul băncii a venit ING, bancă de origine olandeză, care a cumpărat Barings Bank, cu o sumă infimă față de valoarea sa reală însă și-a asumat toate datoriile acesteia, formând filiala ING Barings.

Drept consecință pentru faptele sale, Nick Leeson a fost condamnat la închisoare.

2.Cauze

În decursul activității sale, Barrings Bank a utilizat instrumentele financiare derivate pentru diminuarea riscului de piață, dar și fiindcă permiteau realizarea de hedging, acesta fiind tocmai rolul instrumentelor financiare derivate. Scopul dezvoltării instrumentelor a fost tocmai facilitarea gestiunii și înlăturării riscului, reprezentând modalitatea de protecție contra evoluției adverse ale pieței. Metoda prin care aceste instrumente sunt utilizate în acest scop se numește hedging.

Procedeul de hedging constă în adoptarea unei poziții care să diminueze riscul portofoliului. Obiectivul este de a găsi o poziție optimă care va minimiza varianța unui contract incheiat în prezent. Hedgingul poate fi de două tipuri:

- Hedging static (linear) , constă în ieșirea dintr-o poziție într-un anumit interval de timp și este legat de prețul activului suport. În cazul acesta protejarea unei poziții short se poate face printr-un long al bazei deoarece profitul va fi generat de creșterea diferenței dintre cursul spot și futures. Riscul de spread este minim fiindcă prețul cash și futures sunt compatibile, iar maturitatea fiind mică. Pentru majoritatea mărfurilor tranzacţionate, riscul de spread (de bază) este inevitabil.

- Hedging dinamic , se referă la modelarea portofoliului într-un anumit interval de timp, putând crea profile similare pozițiilor specifice contractelor cu opțiuni. În majoritatea cazurilor apar pierderi fiindcă profilul expunerii seamănă cu poziția short pe opțiuni. Formula Black & Scholes ne ajută la evaluarea opțiunilor.

Hedgingul poate fi aplicat de către managerul portofoliului, el putând alege dintr-o gamă variată de produse ce sunt tranzacționate pe piețe reglementate sau OTC, precum contracte Futures, Forward, Swap, Options sau FRA-uri. Aceste instrumente financiare sunt selectate în funcție de lichiditatea unui anumit segment de piață sau alte scenarii.

Riscurile ce pot aparea în cadrul Barrings Bank asupra unui portofoliu de instrumente financiare pot fi de mai multe feluri. Vom face referire la contractele forward pentru a putea exemplifica:

- Riscul de piață are efecte asupra întregului portofoliu și se referă la sensibilitatea unui activ suport sau a unui întreg portofoliu la mișcările de ansamblu a prețurilor de piață. Riscul de piață se poate diminua prin hedging, el neputând fi eliminat prin diversificare.

Acest tip de risc se măsoară prin Valorea de risc, adică potențialul de câștig/pierdere.

- Riscul de cotrapartidă provine din incertitudinea abilității partenerilor de afaceri de a-și îndeplini până la capăt obligațiile cotractuale. Riscul de credit este o problemă mai mult pe piața OTC, unde părțile negociază un contract specific nevoii fiecăreia dintre părți.

- Riscul de lichiditate se referă la imposibilitatea de a putea închide pozițiile deschise într-un anumit interval de timp, la un preț rezonabil. Acest risc poate fi legat pe de o parte de

produsele sau piețele specifice, iar pe de altă parte de finanțarea generală a activităților cu intrumente financiare derivate.

Riscul de lichiditate este specific investitorilor care doresc să închidă operațiunea comericală înaintea scadenței. Acești investitori ar trebui să ia în calcul dificultatea închiderii unei operațiuni sau dacă sunt diferențe între bid și ask, ceea ce ar duce la costuri semnificative.