Sistemul Bancar Australian

INTRODUCERE.

Când am ales tema referatului, am căutat să aleg un stat dezvoltat al lumii, pentru că numai într-un stat dezvoltat se poate vorbi despre un sistem bancar cât de cât complex, cu o experineță și, de ce nu, interesant pentru cei din jur.

Australia pare să corespundă cerințelor menționate. În plus, este și mai intrigant faptul, că Australia reprezintă o fostă colonie a Angliei (cum a fost și SUA), și este un stat federativ.

Pornind de la aceste fapte, putem presupune că Australia putea cu ușurință împrumuta experiența Angliei în formarea unui sistem bancar performant și în evitarea unor erori minore, care însă pot avea consecințe destul de drastice, în special, pentru populația țării.

La etapa actuală a dezvoltării, sectorul bancar australian gestionează aproximativ 79% din activele financiare ale țării și se caracterizează printr-o creștere rapidă în ultimele decenii. Numărul total al băncilor, care își propun serviciile în țară se estimează la 200 , numărul care nu include uniunile de creditare. Jucătorii principali ai sectorului bancar australian sunt: Commonwealth Bank (capitalizare bursieră pentru 2009 – 63,2 mlrd AUD), Westpac (c.b.2009 – 62,8 mlrd AUD), National Australia Bank (c.b.2009 – 46,0 mlrd AUD), Australia and New Zealand Banking Group (ANZ, c.b.2009 – 44,4 mlrd AUD). Cota acestor 4 bănci, denumite ”big four” – ”marele patru”, constituie 65% din depozitele australiene.

Rolul de bancă centrală în Australia îi revine Reserve Bank of Australia (RBA).

Australia este una dintr puținele state dezvoltate ale lumii, în care nu există garanții statale clare în cazul prăbușirii sistemului financiar (cum ar fi FDIC în SUA, FGDSB în R.Moldova). În istoria Australiei au fost numeroase cazuri de faliment a instituților financiare, și obligațiile față de deponenți au fost preluate de conducerea statelor sau guvernul federal.

Trevor Sykes, în “The Australian Financial Review” diferențiază mai multe etape de dezvoltare a sectorului bancar pe continentul australian:

- era băncilor private (1817 – 1911);

- era Commonwealth Bank (1911 – 1957);

- era Reserve Bank (1957 – 1983);

- era dereglementării.

În general, istoria financiară a țării oglindește tendințele mondiale.

În era băncilor private nu exista o bancă centrală. Banca centrală apare în Australia mai târziu, decât în alte state dezvoltate, cu scopuri total diferite de cele ale băncilor centrale mai vechi. Ce-i drept, în Australia nici o bancă nu a avut o evoluție naturală ca o bancă centrală aptă de a fi un stabilizator a sectorului bancar.

Nici o bancă comercială nu a dobândit o putere mai mare nici o specializare care să o diferențieze între celelalte. Guvernele împărțeau activele între toate băncile și băncile au emis bancnotele proprii. Lipsa unei bănci centrale s-a dovedit fatală în 1890, când 12 din 22 de bănci comerciale și-au închis ușile după prăbușirea unui boom imobiliar.

În 1911 guvernul federal a creat the Commonwealth Bank, care trebuia să emită bancnote garantate cu averea națiunii. Și numai în 1959 a fost creat RBA, căruia i-au fost transferate funcțiile băncii centrale.

Necesitatea dereglementării sistemului bancar s-a conturat după un val de falimente în anii ’70 ai secolului trecut (Mineral Securities, Mainline, Cambridge Credit, Associated Securities). Dacă până în anii ’80 era imposibil pentru o bancă străină de pătruns pe piața bancară australiană, atunci în perioada 1983 – 1985 au fost acordate 16 autorizații băncilor străine iar cursul dolarului australian nu mai era reglementat de guvernul australian, stabilindu-se în baza tranzacțiilor pe Forex.

Ca consecință, concurența a devenit mai acută, s-a redus costul creditelor, iar pe piața bancară s-au plasat jucători mari transnaționali (Citibank, HSBC, Chase Manhattan, Deutsche Bank ș.a.) care au adus pe piața bancară australiană standarde internaționale de calitate în sfera serviciilor.

La elaborarea direcțiilor dereglementării, comitetul Campbell a păstrat doar acele mecanisme, care asigură rezonabilitatea și onestitatea operațiunilor de pe piețele financiare. Obligațiile de control asupra pieței financiare au fost impuse asupra comisiilor federale Australian Prudential Regulation Authority (APRA) și Australian Securities and Investment Commission (ASIC).

Băncile australiene sunt conservative și, deaceea, foarte sigure. Deoarece se duce lupta pentru fiecare client, serviciile bancare devn tot mai diverse și comode, având și prețuri reduse.

Băncile australiene joacă un rol important în economia țării și sunt foarte responsabile social. Anual, organizațiile sociale primesc milionale de dolari de la bănci sub diferite forme. De asemenea, activ se sponsorizează proiectele, legate de lichidarea analfabetismului populației.

Producând o treime din PIB, sistemul bancar australian intervine pe piețele financiare a întregii regiuni Asia-Pacific.