Sistemul Bancar din Austria

Sistemul bancar al Austriei

Republica Austria este o federaţie din Europa Centrală, compusă din nouă landuri federale: Burgenland, Carintia, Austria Inferioară, Salzburg, Steiermark, Tirol, Austria Superioară, Viena şi Vorarlberg, având capitala la Viena(Wien). Austria are graniţe cu Liechtenstein şi Elveţia în vest, Italia şi Slovenia în sud, Ungaria şi Slovacia în est şi cu Germania şi Republica Cehă în nord. Republica Austria are o suprafaţă de 83.871 km2 şi o populaţie de 8.150.835 locuitori cu o densitate de aproximativ 97 loc./km2.

Făcând referire la sistemul bancar, banca austro-ungară a fost întemeiată în anul 1878 ca o societate pe acţiuni cu un capital social în valoare de 210 milioane coroane de aur, având drept scop reglementarea circulaţiei fiduciare în fostul teritoriu al monarhiei austro-ungare. Înainte de 1878 mijloacele de circulaţie ale Ungariei erau identice cu cele ale Austriei, fiind emise de banca naţională a Austriei, înfiinţată în anul 1816 după modelul băncii naţionale franceze . În anul 1867 printr-o înţelegere între cele două guverne se încearcă introducerea dualismului politic şi în domeniul financiar, prin înfiinţarea fostei bănci austro-ungare, la conducerea căreia urmau să ia parte şi conducătorii vieţii economice din Ungaria.

Sediul central al băncii a fost stabilit în oraşul Viena, capitala monarhiei, creându-se pe lângă acesta şi un centru al băncii de emisiune la Budapesta, acesta din urmă având menirea de a dirija activitatea sediilor de pe teritoriul Ungariei, pe baza statutelor în vigoare pentru ambele state şi a înţelegerilor dintre bancă şi monarhie.

Banca centrală avea privilegiul emisiunii pe întreg teritoriul monarhiei, acesta menţinându-se până în anul 1919, când încetează să mai existe sub formă de instituţie de emisiune centrală a monarhiei, deoarece statele succesorale doresc emanciparea atât faţă de coroana austro-ungară cât şi faţă de influenţa unei bănci ce îşi are sediul pe teritoriul altui stat, care nu mai garanta stabilitatea biletelor sale ce se aflau într-o devalorizare continuă faţă de celelalte monede naţionale. Pentru înlăturarea acestui fenomen statul austriac întreprinde o serie de măsuri pentru echilibrarea bugetului, constând în trei împrumuturi cu rolul de a consolida împrumuturile de război, dintre acestea ultimul dovedindu-se a fi de success. Stabilizarea economiei începe odată cu legea de organizare a Băncii Naţionale a Austriei din data de 14 noiembrie 1922.

În prezent austriecii domină autoritar sistemul bancar, fiind cei mai puternici investitori străini în sistemul bancar autohton, trei din primele patru bănci din România având capital austriac: BCR, Raiffeisen şi Volksbank. Odată cu privatizarea sistemului bancar românesc, pe piaţa locală au intrat jucători de talie internaţională, iar austriecii au ajuns să deţină la sfârşitul anului trecut 22% din activele băncilor de pe piaţa autohtonă. Spre sfârşitul acestui an, ponderea ar putea fi chiar mai mare, în condiţiile în care Volksbank a urcat anul acesta pe locul patru în topul bancar după active. Pe parcursul a doi ani, activele Volksbank au crescut de şapte ori, până la 4,5 miliarde de euro, iar reţeaua teritorială s-a extins de patru ori, până la 263 de unităţi în iunie anul acesta.

Aşa cum BCR şi-a menţinut constant poziţia de lider al pieţei bancare din România, şi Raiffeisen - un alt grup austriac - are locul trei asigurat în clasamentul celor 42 de bănci din sistemul local, deşi nu se poziţionează la distanţă mare de locul patru, după valoarea activelor. Rezultatele de la jumătatea anului 2008 arată o cotă de piaţă de 5,9% deţinută de Raiffeisen, aferentă unor active de 4,57 miliarde de euro. Banca are cea mai bună rentabilitate a capitalurilor dintre toate băncile de top - de 33,4%, în condiţiile în care media sistemului bancar autohton a fost în 2007 de 11,4%.

În aceste condiţii, Viena are un cuvânt greu de spus în formularea deciziilor strategice pentru sistemul bancar românesc, chiar dacă numărul jucătorilor austrieci este destul de redus, pe o piaţă de circa 40 de bănci. Dominanţa austriecilor este incontestabilă, chiar dacă deciziile tactice ale băncilor din ultimii ani de a externaliza o parte din credite pentru a evita parţial costurile impuse de reglementările BNR, fac mai dificilă calcularea unor cote de piaţă exacte.

Evoluţia sistemului bancar din Austria este influenţată de o serie de factori negativi şi pozitivi, dintre care menţionăm :

• factorii pozitivi

- Recuperarea câştigurilor din investiţiile bancare după un al patrulea trimestru dezastruos al anului 2008;

- Îmbunătăţirea normelor de creditare;

- Rezultatele schimbului generează din nou câştiguri;

• factori negativi

- Activele nelichide continuă să scadă în valoare, în special cele legate de imobiliare; declinul în valoare fiind încetinit de o relaxare a normelor contabile ;

- Creşterea rezervelor de pierdere în domeniul vânzărilor cu amănuntul , în special pentru creditele de consum şi carduri de credit;

- Scăderea profitabilităţii în gestionarea activelor.

- Toate mijloacele legale de contabilitate sunt angajate pentru a impulsiona rentabilitatea şi valoarea activelor.