Sistemul bancar german

Sistemul bancar german ia naştere odată cu apariţia în 1619 a Băncii din Hamburg, constituită după modelul Băncii din Amsterdam. Iniţial aceasta a fost doar o bancă de depozite, ca apoi să efectueze şi operaţiuni de virament. Ceea ce i-a dat însă o notorietate mare a fost rigoarea operaţiunilor bancare şi crearea unei monede de cont specifice, numită "Marko-Banco". Alături de Banca din Hamburg şi prin înfiinţarea Băncii din Nurenberg aparatul bancar din Germania reuşeşte să se consolideze.

în forma sa modernă, sistemul bancar german s-a constituit începând cu a doua jumătate a secolului al XlX-lea. Ceea ce a diferenţiat însă sistemul bancar german de celelalte sisteme bancare a fost, în special, complexitatea sa structurală şi puterea băncilor sale, diferenţiere apărută pe la mijlocul anilor 1990. în 1995 au existat aproximativ 3.700 de bănci legale independente cu mai mult de 48.000 de oficii bancare.

Astfel, dat fiind numărul mare de bănci şi oficii bancare. Germania era, şi încă mai este una dintre cele mai puternice economii '"bancare" din lume. Deşi numărul băncilor din Germania s-a micşorat în ultimii ani. este totuşi. în continuare, destul de ridicat potrivit standardelor internaţionale.

Marea majoritate a băncilor sunt bănci universale, ceea ce înseamnă că ele sunt implicate, într-o măsură mai mare sau mai mică, în activităţi precum: crearea de depozite, acordarea de credite, scontarea titlurilor de credit, asigurarea serviciilor de siguranţă în activităţile de brokeraj şi în cele de încredere, factoring, garanţii financiare şi transferuri de fonduri sau servicii de plăţi cât şi alte servicii pe care autorităţile în domeniu le recunoaşte ca fiind servicii bancare la care mai pot fi adăugate serviciile bancare tipice de investiţii şi rezervele de asigurare a bunurilor prin intermediul subsidiarilor sau a acelor mai apropiate societăţi de asigurări cu care băncile colaborează.

Având în vedere structura lor internă băncile universale germane pot fi împărţite în 3 categorii:

1. Bănci comerciale;

2. Bănci de economii;

3. Bănci cooperatiste;

4. Bănci speciale.

Grup bancar Situaţie bilanţieră (mii.) Ponderea situaţiei bilanţiere (%) Numărul instituţiilor de credit Sucursale interne

1998 DM

Bănci comerciale 2.218.356 27.4 331 7305

Bănci mari 978.322 12,1 3 ; 3624

Grupul băncilor de economii 3.046.470 37.7 637 19.504

Grupul băncilor cooperatiste 1.149.666 14,2 2595 17.248

Alte categorii 1.675.208 20,7 221 4167

TOTAL 8.089.700 3784 48.224

2004 Euro

Bănci

comerciale 2.458.055 33,2 303 5576

Bănci mari 1.648.863 22,3 4 2369

Grupul băncilor de economii 2.575.194 34,8 547 17.094

Grupul băncilor cooperatiste 783.972 10,6 1623 14.602

Alte categorii 1.577.028 21,3 222 3867

TOTAL 7.394.249 2695 41.139

Sursa: Deutsche Bundesbank (1996, 2002)

Tabelul de mai sus furnizează informaţii cu privire la ponderea ocupată de principalele trei grupuri bancare dată de numărul instituţiilor legale independente, averea lor totală şi filialele lor. atât pentru 1998, cât şi pentru 2004. Doar aproximativ 330 din băncile germane, reprezentând 10% din numărul total de instituţii bancare erau bănci comerciale şi. datorită structurii lor interne şi a statutului lor juridic, entităţi care au ca scop principal maximizarea profitului.

1. Băncile comerciale

Bazele primei asocieri de fonduri bancare germane au fost puse pe la jumătatea secolului al XlX-lea. în acea perioadă, bancherii privaţi nu mai puteau să satisfacă nevoile financiare din ce în ce mai mari ale companiilor industriale de producţie în masă. Un val de consolidare determinat de criza bancară din 1931-1932 i-a determinat pe cei trei "jucători" principali: Dresdner Bank (fondată în 1872), Deutsche Bank (fondată în 1870) şi Commerzbank (fondată în 1870) să se unească (între 1957 şi 1958) din nou. după o primă încercare eşuată la începutul celui de-al doilea Război Mondial. Astăzi, ei încă îşi mai desfăşoară activitatea sub denumirea de Htmsbcmks. lucrând cu marile corporaţii industriale ale Germaniei şi formează esenţa grupului de bănci comerciale din Germania.

Bayerische Hypo- şi Vereinsbank (HVB), care a fost creată în 1998 prin fuziunea dintre două mari bănci Bavariene, s-a unit în 1999 cu categoria Deutsche Bundesbank a marilor bănci. Afacerile sale "en detail" se desfăşurau de obicei în partea de sud a Germaniei, dar s-au extins şi în celelalte zone , în Austria şi centru şi estul Europei în ultima perioadă.

Toate cele patru mari bănci sunt bănci universale deoarece activitatea lor "en detail" se grefează pe creşterea activităţilor bancare de investiţii. Deutsche Bank, care a achiziţionat banca de investiţii britanică Morgan Grenfell în 1989 şi instituţia americană Bankers Trust în 1997 şi Dresdner Bank care, la rândul ei a achiziţionat Kleinwort Benson în 1995 şi-a extins în mod agresiv instrumentele bancare de investiţii. în 1999 Deutsche s-a clasat pe primul loc. Dresdner pe al doilea şi Commerzbank pe al patrulea loc printre cele mai mari bănci universale europene în ceea ce priveşte partea din capitalul total alocat activităţii "en gros" şi investiţiilor bancare. în plus. băncile ipotecare1 deţinute în totalitate sau majoritar, asociaţiile de împrumut şi companiile de investiţii deţinute de marile bănci sunt printre cele mai mari de pe piaţa Germaniei. Totuşi, strategiile lor curente de asigurări bancare diferă în mod considerabil.