Strategia României de adoptare a monedei euro

1.EURO - SCURT ISTORIC

După ultima conflagraţie mondială, când economiile statelor participante aveau nevoie de „resuscitare", marile puteri europene au găsit necesară crearea unei uniuni interstatale, începută pe baze economice. S-au parcurs, pas cu pas, etape care au dus în final la apariţia Uniunii Europene, ca o uniune economică, dar şi politică, deşi la început acest aspect nu a fost recunoscut.

Crearea monedei unice europene - EURO ,adică realizarea unei uniuni monetare- reprezintă dezideratul principal al conducerii Uniunii Europene.

Se poate spune că ideea crearii unei uniuni monetare europene are la bază două motivaţii principale. Una dintre acestea este cea pragmatică, legată de asigurarea cadrului necesar pentru funcţionarea în condiţii optime a pieţei unice interne, perfect armonizate, înlesnindu-se astfel libera circulaţie a capitalurilor şi armonizarea pieţelor şi sistemelor financiare. Cea de-a doua, determinarea economică, are ca pivot conceptul monetar care mizează pe rolul mobilităţii complete a factorilor de producţie ca element de bază în absorbirea efectelor negative ale socurilor asimetrice.

Denumirea de „euro" a monedei unice europene a fost stabilită în decembrie 1995 la Madrid, intrarea ei în vigoare hotărându-se a se face de la 1 ianuarie 1999. Data limită de introducere efectivă în circulaţie a monedelor şi bancnotelor euro s-a fixat ca fiind 1 iulie 2002.

Drumul euro s-a dovedit destul de sinuos şi cu multe opriri. În 1996, la Dublin, s-a urmărit controlarea evoluţiei euro astfel încât să fie respectat Pactul de Stabilitate. Avea în vedere în special continuitatea contractelor şi prevenirea speculaţiilor pe perioada de tranziţie privind conversia monedelor naţionale europene în sau din euro. Starea derivă din posibilităţile reduse ale unor state de a se conforma criteriilor de convergenţă impuse.

Primul pas pentru realizarea unui stadiu de integrare economică interstatală îl constituie adoptarea unui set de politici economice şi monetare extrem de riguroase.

BCE va trebui să facă faţă problemelor tehnice ale tranziţiei spre moneda unică, în special celor legate de stabilirea ratei dobânzii cuvenite pentru adoptarea euro, menţinerea sub control a conflictelor dintre ministerele de Finanţe ale statelor membre şi BCE etc.

Importanţa politicii monetare, planificarea pentru ţările U M E poate fi greu subestimată. Nici o monedă nu a supravieţuit ca o monedă internaţională în condiţiile unei rate ridicate a inflaţiei. De-a lungul timpului ţările cu o monedă importantă au evitat influenţa prin menţinerea conţinutului lor în aur sau argint.

Tratatul de la Maastricht este clar în ceea ce priveşte stabilitatea preţurilor ca ţintă a politicii monetare. Cu toate că sistemul european al Băncii Centrale poate şi trebuie să coopereze cu Uniunea Monetară pentru realizarea obiectivelor sale, acest lucru poate fi interzis, dacă o asemenea asistenţă va intra în conflict cu stabilitatea preţurilor. Politica monetară nu va fi folosită pentru reducerea şomajului prin „inflaţie surpriză" ori pentru eliminarea datoriei publice.

Uniunea Monetară este presupusă a fi irevocabilă, dar acest lucru nu poate fi adevărat în condiţiile unei crize economice violente.

2.Avantajele euro

Moneda euro va fi, mai ales, un concurent credibil pentru dolar pe piaţa monetară. Discuţiile create o dată cu trecerea la moneda unică au avut în centrul lor problema lichidităţii. S-a discutat mult despre impactul UEM asupra lichidităţii, aceasta pentru că lichiditatea monedei unice este mai mare decât lichiditatea unora dintre monedele naţionale. Un efect similar va fi experimentat pe piaţa obligaţiunilor. Ca toate bunurile, obligaţiunile au o anumită dimensiune a lichidităţii. Lichiditatea este masurată cu uşurinţa cu care un bun poate fi transferat în bani fără pierderi. Obligaţiunile cu o piaţă de mari dimensiuni sunt mai lichide decât cele cu o piaţă mică. Lichiditatea în UE va fi rezolvată prin adoptarea unei singure monede.

Nevoia de rezerve în Europa va fi mai mică din două motive:

-o dată cu formarea UME deficitele inter-unionale şi surplusurile vor fi mai reduse, iar nevoile de rezerve pentru uniune, în totalitate, vor fi considerabil mai mici decât suma nevoilor de rezerve pentru membri individuali.

- pe termen lung, nevoia de rezerve de valute străine va scadea drastic o dată ce euro va fi lansat cu succes. Euro va dezvolta atunci o rezervă monetară opţională pentru mai multe ţări.

Moneda unică are avantaje pentru voiajori, turişti sau oameni de afaceri că nu suportă costurile de tranzacţie pe care le fac de fiecare dată, schimbul de devize. Se ştie că un cetăţean care vizitează un stat membru UE şi schimbă moneda de fiecare dată, pierde circa 45% din valoarea banilor săi, din cauza costurilor de tranzacţie sau schimburilor de devize repetate.

3.Efectele introducerii monedei euro

Moneda unică EURO este concepută să stimuleze realizarea pieţei unice europene deschisă celor 370 de milioane consumatori pe care circula liber bunurile, capitalurile şi persoanele.

EURO are misiunea să impulsioneze dezvoltarea schimburilor economice internaţionale în cadrul Uniunii Europene şi în raporturile cu alte ţări. Prin utilizarea monedei EURO se suprimă unele costuri ale tranzacţiilor în devize, se îmbunătăţeşte fluiditatea şi transparenţa tranzacţiilor comerciale.

În calitate de monedă unică pentru spaţiul european, se aşteaptă ca aceasta să stimuleze cadrul concurenţial între ţările Uniunii Europene. Preţurile mărfurilor şi serviciilor fiind exprimate într-o singură monedă se pot face comparaţii asupra nivelului şi eficienţei producţiei din diferite ţări şi cumpărătorii mai avantajaţi.

Agenţii economici din ţările Uniunii Europene beneficiază de acces la credite în aceeaşi monedă. Amplificarea concurenţei în domeniul serviciilor bancare şi financiare determină îmbunătăţirea calitativă a serviciilor şi reducerea costurilor.

Înlăturarea fluctuaţiilor monedelor şi reducerea riscului valutar stimulează activităţile comerciale ale întreprinderilor din Uniunea Europeană.