Studiu Comparativ privind Creditarea la BT și BRD

INTRODUCERE

Referatul, după cum putem deduce şi din titlu, îşi propune să analizeze oferta de credite din sistemul bancar românesc, mai exact la două bănci din sistemul bancar românesc, şi anume BRD şi Banca Transilvania. Pentru această analiză am ales să compar creditele de nevoi personale de la aceste bănci deoarece sunt cele mai des contractate de către persoanele fizice datorită libertăţii oferite de condiţiile de creditare, mai precis nu trebuie justificată destinaţia banilor.

În ultimii ani, sistemul bancar din România a cunoscut o amplă transformare, modernizare şi diversificare, în concordanţă cu schimbările produse în economia ţării. Unul din rezultatele transformărilor produse până în prezent a fost crearea unui sistem bancar modern de inspiraţie europeană, în paralel cu modificarea importanţei pe care o au diferitele instrumente şi servicii financiare.

Băncile sunt puţinele instituţii din ţara noastră care obţin beneficii şi în care salariaţii au venituri mari. De asemenea, ele deţin unul din primele locuri în domeniul informatizării, comparativ cu celelalte sectoare ale economiei naţionale.

Una din atribuţiile cele mai importante ale băncilor este legată de calitatea băncilor de mijlocire de credite. În această calitate băncile se ocupă cu formarea resurselor, atragerea clienţilor, acordarea creditelor, urmărirea modului de folosire acestora, rambursarea creditelor şi elaborarea strategiei de creditare în care un loc important îl ocupă corelaţia dintre resurse şi necesităţi. Sistemul bancar reprezintă o verigă indispensabilă a strategiei de dezvoltare a unei ţări. Fiecare stat îşi stabileşte propria structura în domeniul bancar, în funcţie de obiectivele strategice propuse.

CAPITOLUL I Conceptul de credit

Creditul este o categorie economico-financiară creată pentru a servi la rezolvarea unor probleme economice, sociale sau legate de procesul de schimb. Creditul este operaţiunea prin care se ia în stăpânire imediată resurse, în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, de regulă însoţită de plata unei dobânzi ce remunerează pe împrumutător.

În desfăşurarea activităţii curente a oricărui agent economic se poate întâmpla să aibă goluri temporare de casă, din motive diverse cum ar fi: neîncasarea facturilor la scadenţă, activităţi sezoniere, cicluri de fabricaţie lungi, etc. Aceste situaţii pot fi soluţionate prin intermediul creditelor de care poate beneficia agentul economic, special acordate în acest sens.

Creditul “este noţiunea ce defineşte o relaţie cu caracter special, ce apare între un vânzător şi partenerul său cumpărător, în cazul în care transferul de valoare, respectiv de mijloace băneşti, are loc după ce s-a realizat transferul material de utilităţi, aceste două tipuri de transferuri fiind, de fapt, decalate în timp” . Acelaşi autor abordează creditul şi sub alte două

aspecte: juridic: “creditul este perceput drept o convenţie ce intervine între un creditor şi debitorul său, de regulă materializată într-un înscris, contract, referitoare la producerea, livrarea şi plata contravalorii unor utilităţi” şi economic: “creditul exprimă relaţii ce se manifestă în cadrul mecanismului economic al unei ţări prin intermediul cărora sunt mobilizate şi apoi distribuite, după reguli bine definite, resurse de capital temporar disponibile, pentru a se satisface nevoile de finanţare ale întreprinzătorilor, generate de actele de comerţ pe care aceştia le derulează, potrivit intereselor lor, fie ele cu caracter productiv sau neproductiv” .

CAPITOLUL II Elementele creditului bancar

Indiferent de caracteristicile creditului acordat, raportul de creditare implică existenţa în mod obligatoriu, a următoarelor elemente:

1. Părţile contractante - acestea sunt reprezentate de către:

-creditor - banca care acordă creditul,

-debitor - beneficiarul creditului. Debitorul poate fi o persoană juridică, fizică sau statul.

Raportul de credit implică mobilizarea resurselor băneşti aflate, în momentul respectiv, disponibile în economie şi redistribuirea acestora către sfera de activitate din economie unde se înregistrează deficit de resurse, respectiv către viitorul debitor.